calatorie cu nebunie

imagini memorate printre oameni,pietre, lacuri, paduri,caramizi.imagini patate de mancare ,de muzica, de povesti


Lasă un comentariu

Izverna si atat

Sab:

Nu stiu ce as putea sa mai adaug la cate s-au spus despre acest loc. Pentru unii nu inseamna nimic. Pentru altii inseamna casa. Pentru unii inseamna un loc pitoresc de drumetie . Pentru altii un loc in care sunt invitati de un prieten. Pentru mine a insemnat totusi altceva. Plecata din tara de aproape un an ( ce repede trece timpul) sunt influentata de propriile sentimente cand ma gandesc la Izverna. Si totul se reduce la un anumit sentiment, o clipa extrem de personala, in masina la Matei mergand pe drumurile serpuite de langa Izverna, auzind deja clasicul lui CD cu Vali Sterian si pe geam….pe geam niste imagini pe care nu pot, si nici nu are rost, sa le descriu. Raman in mintea mea, in inima mea. Asta a insemnat pentru mine Izverna. Asa raman si eu un pic legata de acel pamant, asa cum pana acum probabil au ramas toti cei pe care i-au purtat pasii prin acele locuri.

SAMSUNGPoze nu avem multe, tot ce am vazut tinem in suflet.

Varianta mea insa e mai putin spirituala indreptata spre laic. Cand sa lasam si noi rucsacul la conacul lui Matei de pe sala aud muzica , si intreb : au scos boxele pe geam? -Da! si instrumentele…asa le place lor live. Asa ne -a placut si noua doua zile sa simtim un week-end cum n-am mai trait de mult printre de oameni vii traitori neinfluentati de altii sau dupa retete ce nu li se potrivesc luand bucuriile si necazurile in serios in fiecare minut pe pamant mehedintean. Pe langa faptul ca am realizat ca pot sa duce traditia mai departe  sa fac precum bunica mea cea mai gustoaasa friptura direct in soba  pe taciuni, lucru de care sunt foarte mandru  mi-am dat seama ca ecologia si-o viata mai frumoasa in natura  e aproape de mine si nu trebuie cautata la intalnirile unde se discuta bugete enorme pentru ecologie sau in satele ecologice -exclusiviste in care trebuie sa ai grija de suflet dupa reteta vindecatorului / indrumatorului x sau y. Viata frumoasa in natura am vazut-o cu ochii mei  Mehedinti la vecinii lui Matei oameni care m-au impresionat!

In Isverna sunt si multe trasee frumoase care duc spre Crovuri, Valea Cernei despre care altii au scris si au fotografiat mai frumos decat as fi putut eu . Pur si simplu cautati povestile !

SAMSUNGciobani trecand spre valea cernei

SAMSUNG

noi cu  morarul20121015_114525 20121015_114546

microhidrocentrala un pic mai veche dar perfect functionala .20121015_114645


Lasă un comentariu

Mare , Soare , Catararat chiar daca vara mai e doar in soba

In iulie orice s-ar mai intampla pe langa, pluteste in aer o singura zi : Ziua lui Didi! avand ca scop sa nu ratam ce se intampla in vinerea  inantea zilei  lu Didi, ne-am facut prima parte din vacanta …  : o particica  din carciumile din centru vechi al Bucurestiului,pentru ca nu ne-am incumetat la munca unui antropolog  sa intram in toate , urmand in Vama Veche   sa dam cu ochii, urechea si gustu pe la  ceaunul lui soni, muzica proasta din expirat  ,bancile tari de la amfora si altele. 

      Am baut in ultima zi Cafeaua lui Ovidiu  unde  poate cele mai frumoase zile le -am inceput cu ochii la plaja goala si la mare. Si de fapt  ,  luni dimineata la Stuff ramas mostenire de la dinozauri ,cu ochii-n nisipul aproape gol auzindu-mi prietenii undeva in fundal a fost si cea mai frumoasa.  In ultima zi  am sarit  in masina ca pana in pranz sa sarim de pe stancile de la Tyulenovo . Mai ardem  ceva calorii si facem loc pentru   pranz  ,pentru ca  aproape   nu mai  poti vama  sa trece fara sa te gandesti la  ferma de scoici Dalboka.

   Si cu aceste intamplari  si ne-am starnit  pofta sa ne miscam un pic mai mult , urmand clasic dupa mare sa cautam un loc la munte .

      L-am gasit doar pe Oase cu chef de hoinareala in timpul saptamanii ,care asa cum ne-a obisnuit  cu surprizele ne-a invitat sa cunoastem   unul din cele mai frumoase si racoritoare locuri de catarat vara in august  , Turnul Seciului in Padina. Si da , am pus cortul in backstage la padina fest , festival super misto pentru familisti,poate  ca daca ar fi fost in alta tara ar fi fost plin de rulote . Avea biciclete, tiroliane, panouri de catarat, mtb-uri , staul de tras cu arcu si alte nebunii cat sa -ti alergi trupa toata ziua .Noi ne-am relaxat .Seara cand am ajuns  dupa ce ne-am omenit la cabana la padina pe niste preturi care ar da peste nas cantinelor universtare din Bucuresti, si dupa niste   discutii aprinse despre secretele bucegilor , anturaju select al extraterestrilor si alte obsesii ale oamenilor cu prea mult timp liber , la care Oase mi-a fost un partener nesperant de cooperant,poate si dupa ceva vin prost… am dormit nemaipomenit de bine. A 2-a zi a urmat sa ne cataram in turnul seciului intr-o super atmosfera  , am fost numai noi 3 , toata ziua la umbra, pe 2 trasee ce mi-au facut multa placere, de fapt a fost unul singur al 2-lea mai mult o incercare fiindca ma simteam foarte bine cat sa ma ambitionez sa trag mai mult de mine.

Foto pe care le-am surprins  mi-au servit o mare dezamagire pentru ca dupa ce am uitat  aparatul foto acasa ,am  observat ca nici macar una nu a scapat neatinsa de setarile pentru calitate minima si spatiu redus ! Asa ca pozele mai de gazeta dar amintirile nemaipomenit de aprinse!

   rasaritul se cam trezise:)

si la Turnul Seciului

atmosfera de zi cu zi

si partea cealalta a zonei


1 comentariu

Oberstdorf, acolo e de trait

Asa mult ne-a placut in Oberstdorf ca weekendul urmator ne-am urcat in masina si i-am mai facut o vizita lui Tim. Am ajuns lejer pe la 12 acolo, luandu-ne timp inainte sa bem cafeaua in liniste si sa lenevim ca de sambata dimineata. Acolo ne-a intampinal Tim care a fost bucuros sa ne faca un tur al casei lui si al orasului si sa ne invite sa stam si peste noapte la el. De ce nu?

Orasul dupa spusele lui Gump e prea batranesc. Pentru mine a fost perfect. Numai case frumoase, multe posibilitati de trasee de catarat, de trekking sau bicla, Tim isi lua laptele si carnea direct de la tarani, toata lumea se cunostea, si centrul desi mic, era plin de turisti si de viata. Dar ce m-a cucerit definitiv a fost ideea de a ma trezi in fiecare zi cu privelistea muntilor in jur. Asta mi-am dorit toata viata, primul lucru pe care il vad pe fereastra cand ma trezesc sa fie un munte.

Asa ca sambata ne-am catarat:

Am punctat si primul meu traseu cap. Nu a fost mare lucru, dar pentru mine a fost extraordinar!

Seara ne-am retras la o bere in curtea lui Tim, stand intinsi pe iarba si povestind. Tim ne-a aratat pozele lui din excursiile in Alaska si am ramas cu gura cascata.

Duminica a inceput urat, cu ploaie torentiala, si eram aproape hotarati sa plecam spre casa. Pana am terminat cu micul dejun am vazut ca incepe sa se lumineze asa ca am hotarat sa dam inca o sansa acelei zile.

Am pornit la un scurt traseu condusi de Tim care ne descria foarte frumos toate varfurile din jur. Incet incet a inceput sa se arate soarele total, si sa fie (cum spune Marius) „o vreme de manual! „. Am parcurs un drum asfaltat de cativa km pana  la o cabana de unde pornea traseul nostru. Urmarind poza de mai jos traseul mergea prin dreapta cascadei si iesea apoi undeva in stanga ei , in dreptul unui lac superb de unde si izvora acel rau.

Tim fascinat de un sarpe:

Tim, it seams like you made it out allright this time!  Better not force your luck!🙂

In poza de jos se vede cabana pe care am lasa-o in spate si mai sus drumul pe care l-am parcurs pana la ea.

Din perspectiva mea insa , sus vazutul , Oberstdorf  are avantajul ca ofera foarte multe vai foarte apropiate intre ele (adica nu 10 km)fiecare lasandu-ti tot felul de posibilitati de a junge in creasta. O creasta superba , lunga , ce deschide imagini superbe catre varfuri de cca 2500m. adica destul de inalt cat sa te simti bine, dar in mare parte foarte accesibil. Cel mai placut lucru pentru mine insa a fost  ca m-am simtit liber sa aleg orice poteca vreau sa-mi fac orice traseu vreau.In multe masive alte asemanatoare ca frumusete de prin imprejurimi sau mai departate , turismul industrial iti ingradeste informatiile in jurul instalatiilor si carciumilor ce le poti gasi in cateva trasee incat daca vrei cu adevarat sa-ti faci un traseu ajungi sa pierzi  multe ore in plus cautand accesul in trasee. iar presiunea asta n-am simtit-o cand m-am uitat in Oberstdorf.

revenind la week-endul cu pricina ,m-am relaxat cum demult nu mai avusesem parte. catarat juma de zi sambata cu bere ascunsa in iarba din spatele pensiunilor dragute iar a 2-a zi un traseu ce poate fi descris in 3 etape :

1 pe drumul de legatura semi-forestier catre intrarea in traseu , tim bucuros ca a vazut un sarpe in drum l-a agitat cu un bat vreo 10 min incercand sa puna mana pe el sa-l studieze pe-ndelete…insa sarpele i-a intors doar replici agresive incercand sa-l muste stricandu-i oricarui pasionat tot chefu. Asa ca seara l-a cautat pe net pe serpisor si l-a gasit pe wikipedia la veninosi. Bravo Tim tine-o tot asa …esti cel mai bun. Si mai bun a fost un mos simpatic care se oprise si el la sarpe pe care l-am intrebat daca e veninos mos care ne-a raspuns foarte sigur pe el ca NU.

2 traseul pana la lacul (glaciar desigur:)) ) e foarte misto numai cu urcare abrupta vreo 2.5h si 800m dif. de nivel, poteca traversand 2 cascade superbe numa bune cat sa nu cari apa cu tine.ahh si sigur de altfel. Tim si-a semi camuflat bicicleta in niste boscheti uriasi(un ochi de cunoscator ar fi ginit-o din creasta,si-n 30 de min era la ea pe ocolite).

3.retragerea cu spatele la furtuna l-am facut in cel mai distractiv mod : pe roller. O trotineta cu roti de 20′ , cu care poti sa faci drifturi , sa sari , sa te rasucesti daca vrei …si cel mai important : sa nu te mai doara talpile ca dracu dupa 7 km de asfalt

PS            Telemeaua de Oaie (numai aceea grasa cu gust puternic  , untoasa, care se taie felie subtire si nu se sfarama)  incepe sa sparga granitele  gusturilor balcanice ,Tim fiind coplesit de experienta branzei telemea  cu rosii.

Lacul Seealpsee:


Coborarea de pe munte a capatat un alt farmec odata ce am descoperit aceste trotinete nemaipomenite care ne-au ajutat sa ajungem in timp record inapoi in Oberstdorf. Faptul ca ploua nu ne-a descurajat si nici impiedicat, ba chiar a facut experienta mai frumoasa! Gump a dat normal niste drifturi cum numai el stie sa faca.

Oberstdorful sau ce priveliste am putea avea dimineata la trezire:


2 comentarii

Totul e bine cand ai prieteni la tine

De cand suntem aici am dat anunt ca asteptam vizite. Pana acum si-au facut aparitia spontan intr-o marti Cris si Dexter. Desi primele zile din motiv de munca au fost lasati sa umble singuri pe unde au vazut cu ochii (in prima zi au umblat in jurul casei crezand ca au pierdut-o pe Uma, cand de fapt ea statea comod ascunsa si razand de ei probabil). A fost ca in vremurile bune, cu bere seara si muzica, stand pe balconul din caminul nostru aflat chiar langa spital. Singura diferenta e ca in vremurile bune nu ma lua somnul la 11 .

In zilele libere am colindat impreuna prin jurul si in centrul Lindaului. Am mers pe jos de-a lungul lacului facand tot felul de opriri in locuri in care ni se parea ca ceva e interesant. Spre exemplu am stat o ora langa o balta in centrul careia erau niste nuferi. Cris vroia neaparat sa vada un nufar de aproape asa ca a inceput o adevarata confruntare de tehnica, echilibristica, idei inovative si cautare de crengi suficient de lungi cu care sa apucam un nufar. Dupa lungi chinuri Dexter a iesit victorios cu nufarul in mana, dupa ce intrase deja pana la genunchi in baltoaca. Avem dovezi fotografice.

Apoi am gasit o poiana linistita cu cativa copaci unde am atarnat Slacklineul si eu am incercat pentru prima oara sa fac cativa pasi pe el. Gump care era deja maestru ne-a aratat tuturor cum se face.

Seara s-a incheiat cu o oprire la o berarie unde am insistat ca prietenii nostrii sa guste din specialitatea nemteasca numita Weißwurst.

Urmatoarea zi am dedicat-o cataratului. Stiam de la un coleg de-al lui gump care sta in Oberstdorf ca acolo e un perete dragut cu trasee simple dar frumoase. Noroc ca Dexter si Cristina venisera cu tot echipamentul, noi neavand inca coarda si bucle. Dupa ceva timp a venit si colegul lui Gump, Tim un american super de treaba care probabil va mai aparea in povestile noastre.

A fost o super zi de catarat in care am reusit sa simtim din nou gustul pe care il pierdusem deja de un an de zile.

La plecare am facut o pauza de o bere langa un lac pe langa care trecea drumul nostru.Asa am terminat o zi perfecta in care mi-au zburat gandurile negre si m-am incarcat cu baterii noi.


1 comentariu

alegarturi de primavara in haina de iarna

Am alergat. Asta am simtit in fiecare iesire pe care am mai facut-o in ultimile 3 luni. Am alergat acolo unde era mai frumos , am alergat unde ne asteptau prieteni , am alergat dupa zapada , dupa soare , am alergat chiar si dupa placa pe partie . Nici mie inca nu -mi vine sa cred dar intr-adevar am alergat dupa placa pe o partie …din vanator am devenit vanat si asa mai departe…Din fericire nu a lovit pe nimeni nici eu nu am lovit pe cineva dar am retrait senzatiile unor clipe in care adrenalina  era impulsul fiecarei miscari.O partie  pe care am coborat-o jumate pe burta , un sfert pe-o parte si alt sfert m-am trezit in picioare . Ca o noapte plina de cosmaruri asa au fost cele 2 min de partie neagra.Voi reveni la povestea de Montafon.

Alergatul l-am inceput inantea martisorului  cand am pornit cu soarele in fata spre Waidring , Tirol , unde fratele Galdon alaturi de Dina si Vlad  ne asteptau cu voie buna.  Nu numai cu voie buna dar si cu un vin pe masura pe care l-am savurat  in rasetele antrenate  de seara si  prieteni vechi si noi  . Pentru skiat am mers in prima zi in Fieberbrunn, pentru a ne deschide orizonturile in materie de freeride si anu mai mai visa doar la Alaska, Patagonia sau Balea (in partile autohtone ) si -a fost superb! Partii multe ,optiuni de offpiste la discretie si la lejeritatea fiecaruia de a alege cate o linie prin boscheti , lume putina , multa zapada proaspata , multa ceata  in concluzie multe poate prea multe optiuni de-a skia pe unde te taie capul.Am dat si noi  viteza si concentrarea la maxim pentru ca nu vedeam la 20 m insa era prea frumos sa ne oprim. Am plecat ultimii de pe domeniu, cu salvamontii care din pacate n-au asteptat pana m-au vazut in parcare si tare mi-ar fi trebuit o mana de ajutor cand am cazut ca fraieru de pe partie ca ma uitam dupa Sabina(inca ma mai uit dupa ea :)) ).Cazusem pe partia de retragere in statiune ,intr-o curba unde era un gard de plasa  asa ca mi s-a intepenit placa intre plasa si zapada inghetata .Nu  mai aveam cum sa ma misc , eram cu capu la nivelul partiei insa nu mai era nimeni sa ma vada, Sab era si ea in fata…dupa multe miscari invatate la teleenciplopedie de la reptile am reusit sa me deblochez si sa ies la lumina.Ce sa mai , am plecat cel mai multumit ca a doua zi ma pot duce din nou pe picioarele mele pe partie . Si asta am si facut …. ne-am relaxat cu adevarat in Waidring  ca intre prietenii unde ne-am dat pe unde era mai frumos  si unde ne-a placut mult fiindca am fost multi. Daca inante vroiam sa merg  cat mai singur , prin locuri cu cat mai putina lume , acum am ajuns la intelepciunea lui Dumache si caut aglomeratia. Mai ales aglomeratia de prieteni.

Urmeaza Montafon si Soelden.uhhhh ce nebunie frumoasa si scurta a fost Soelden-ul!

Cu lentila aburita in  fumul bucuriei de a savura o tigara intr-un spatiu inchis de la dreapta la stanga : Sabina, Galdon , Vlad.

  Subsemnatul , bucuros ca inauntru e si bere nu numai fum de tigara.

Si singura poza din Fieberbrunn , aceea in care se vede cel mai bine atmosfera din aceea zi: White-out si voie buna.


5 comentarii

Lindau, my new Home!

Sab:
Noi, si implicit blogul, ne-am mutat in Lindau (Germania). O fi bine, o fi rau? Inca nu stim, incercam sa ne adaptam la noua viata de aici si sa descoperim zona. Fiind ocupati cu aranjatul nu am apucat sa ne plimbam foarte mult, nu am ratat insa o zi de ski in Austria intr-o statiune numita Andelsbuch, pe care am ales-o pentru ca era mai ieftina si mai aproape.
A fost nemaipomenita senzatia sa ne trezim duminica, sa bem cafeaua si sa luam linistiti micul dejun, apoi sa ne aruncam placile pe bancheta din spate a matizului si sa pornim agale spre partie. In 20 min eram parcati. Ne simteam ca in vacanta, si nu incetam sa comparam cu drumul pe care il faceam in romania pana la sinaia, sau busteni.
Partiile mici si usoare, dar entuziasmul nostru a fost suficient pentru a ne simti bine. Ne-am facut si un prieten in lucratorul de la tele-ski cu care ne-am conversat desi nu intelegeam nimic din ce zice din cauza dialectului pe care il folosea. Cert e ca de fiecare data cand am urcat apoi cu teleskiul aveam cu cine ne saluta!🙂
Abea ateptam sa mai exploram zona!
Uma, pisica noastra care a venit cu noi din romania, s-a adaptat imediat la noua ei casa.

Am urcat cu un telescaun care imi amintea de acela vechi din predeal. Totusi mergea mai repede, si erai invelit cu o paturica dupa ce te asezai in el.

Zapada, soare, peisaj muntos…in mediul nostru.

Era asa putina lume ca ne simteam ca si cum am fi pe offpiste.

Partiile nu le-am pozat ca ne inghetau mainile, dar o poza cu noi nu am scapat!