calatorie cu nebunie

imagini memorate printre oameni,pietre, lacuri, paduri,caramizi.imagini patate de mancare ,de muzica, de povesti


Scrie un comentariu

Garana Jazz.Wolfsberg sat. 22-25iulie

Gump. Am mancat la festivalul asta cea mai misto clatita cu branza . Era un stand in interiorul tarcului unde se tin concertele. Acolo unde pe laterale e plin cu mici , gulas, hamsii ,bere,vin fiert etc.Acolo era si  unul numai cu chestii misto.  Am gasit si muschiulet de porc taiat bucati , tinut in cazan sau la borcan in untura de asta iarna, aveau si chec din malai sarat, mamaliga din uruiala un pic prajita etc .Mi-a lasat desigur gura apa la toate. Iar Clatita din faina integrala (probabil o uruiala mai fina) cu crema de branza ,smantana si marar m-a dat gata. Preturile erau cu 5% mai mari ca la ceilalti dar gaseai   Delicatese Traditionale pe care nu stiu daca sunt 5% comercianti in RO sa le aiba in oferta.Si atat cu bunataturile. In rest o mare murdarie , mici transpirati de ploaie  si  bere la pret de carciuma central – bucuresteana.

Spun acum si ca la Garana contrar asteptarilor mele intemeiate pe nimic, ca nu auzisem vreo poveste de la un prieten  , am gasit o groaza de  kokalari si de toape.  Sudisti  , banateni, ardeleni laolalta . Multi oameni care nu aveau treaba cu jazzu.Chiar si cativa punkisti derutati si naufragiati in niste pet-uri . M-am descumpanit repede cand am vazut in prima seara cata lume intrase la festival .Poate vreo 20% din cei care erau campati in zona. Si toti venisera la gratar, la agatat ,la plaja cu ocazia festivalului. A 2-a zi am schimbat poiana pentru ca in prima noapte pe la 4 am au dat niste kokalari drumu la muzica si s-au alergat . Femeile lor tipau ca niste gaini disperate  cu un tignal de te trezeau din  morti… asa ca mi s-a dus somnu si-am vrut sa vad ce naiba fac.Se fugareau doar, ca daca faceau sex erau oameni.  A 2-a poiana la vreo juma de ora de mers pana la festival era foarte relaxata cu vecini cu bun simt si simpatici.Au pus doar cateva melodii pe seara   de la Metallica, Guns… ).

Inca un lucru dezamagitor a fost organizarea festivalului .A lasat de dorit mai ales in a 3-a seara cand a plouat  rau iar ei desi s-au intalnit cu problema asta an de an nu au facut ceva cat sa se auda si de unde se adaposteste lumea si n-am auzit mai nimic.Asa ca la un moment dat mi-a parut foarte rau pentru ca  erau niste polonezi foarte buni pe care nu am reusit sa-i aud.

Si din toate lucrurile astea marunte si negative au fost si partile misto  de la Garana incepand cu locatia si terminand cu trupele. Tot  organizatorii blamati de mine mai devreme mi-au placut pentru ca s-au orientat spre jazz contemporan , pe muzicieni noi care dezvolta mai departe genu si-n afara de cativa lesinati (v.Patricia Barber) toti muzicienii au fost  foarte tari.

Revelatia festivalului pentru mine  si pentru multi a fost :Dan Berglund’s Tonbruket !  Fusion  rock-jazz foarte melodios, puternic,plin de vibratie si swing in  fiecare secunda  . Pe net n-am gasit mare lucru dar live pot sa spun apasat ca sunt mult mai rock  decat Metallica live.

Bela Fleck m-a impresionat ca prelungire a sunetelor imaginate de Zakir Hussain .Intr-adevar directii transcendentale ,teme metafizice , fiecare parte din corp a vibrat intr-una 2h si ceva cat au cantat ei cu Edgar Meyer. Pe toti ne plimba  Zakir prin locurile lui favorite , si pe noi publicul dar si pe colegii lui de scena.

Prima seara si partea de remember si de mostenire Pink Floyd si Led Zeppelin au fost: Terje Ripdall cu Miroslav Vitous si  bateristu’:). In totalitate psihedelic si experimental. Se unduia  iarba din cimitirul din dreapta scenei la auzul lor.

Un festival frumos intre banatu romanesc si banatu sarbesc unde o sa merg si-n urmatorii ani dar selectand doar 2 -3 seri .Ahhh ,si motivatia ca o sa umblu mai mult prin  extraordinarele pesteri si chei din zona.

Sab: Incerc sa rascolesc prin amintirile de la Garana.Primele cuvinte: Dan Berglund ..genial..o senzatie pe care nu am mai trait-o la un concert pana acum..desi eram un pic stresata sa deschid si sa inchid umbrela dupa cum simteam ca incep sau se opresc stropii aia enervanti. Si Gump care nu vroia sa dea 5 lei pe o umbrela despre care el zicea ca trebuie sa fie gratis! Pai cum sa dau 5 lei cand este o umbrela promotionala pe care ei au primit-o moca? spunea el. Pai cum sa vedem concertul cu stropii in ochi? spuneam eu. A cumparat-o pana la urma.

Si asta a fost seara in care a plouat frumos.

Ca inainte cu o seara, am mers cu masina pana la intrarea in curtea festivalului..si am intrat. Nu prea stiam de ce intram pentru ca era evident ca nu puteam sa ne asezam pe bancile ude. Pai si unde sa stam? Ne invarteam fara tinta prin noroi..incercam sa ocolim baltile mai mari, bine ca au pus niste scanduri -pasaje de trecere peste namol.Am stat sub acoperis, la caldura meselor din spate de tot, incercand sa ne imaginam cat de frumos canta Marcin Wasillewski trio, Brederode quartet, Djabe …

Ca sa nu las asa o impresie urata despre Garana, va spun ca a meritat . Si Bela Fleck al lui Gump ,si Terje Rypdal al meu. Pana la urma am fost fericita ca am asistat la asa un festival. Ce mi-ar fi placut sa asist la primele editii!

Parca am si uitat de cocalarii din poieni mai ales ca ne-am imprietenit cu unii foarte de treaba (si aproape muntomani) cu care am aprins un foc ca sa ne uscam hainele sa ne incalzim si sa ne prajim kaizerul ! hehe! M-a impresionat placut modul in care au reusit sa se organizeze pentru a aprinde focul. Aveau o maceta uriasa cu care radeau coaja crengilor pentru a ajunge la partea uscata. A turnat si Gump niste tuica si pana la urma au reusit sa faca focul.

Dupa festival am incercam sa parcurgem cheile Nerei, fara succes din pacate din cauza ploii.

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame


6 comentarii

bucsoiu mare si brana caprelor intr-o duminica cu galdon

El, Gump:

Drumul  pe Take Ionescu si inceputul pe Bucsoiu e enervant ca de  fiecare data.Imi aduceam aminte ca imediat dupa ce faci stanga dai  de stancarie si de jnepeni. Am dat de padure de mangrove in noroi. Dar a trecut insa si cum am iesit in gol alpin a inceput un razboi rece cu ploaia , razboi  pe care l- am castigat . Pur si simplu toata ziua am fost la 20-100m de ploaie. Tuna deasupra noastra , fulgera destul de aproape insa mereu am avut noroc si-am fost in spatele liniei de razboi. Cand am vazut ca pe partea cu Malaiesti e soare iar toata v.Bucsoiului pana in capu Balaurului era plin de ceata si nori am facut repede dreapta pe Brana Caprelor fara sa stam pe ganduri.Si aici nori, insa  si soare. Iar brana e foarte frumoasa cu toate stancile , peretii si coltii in stanga. Cand brana a facut ocolul l-a stanga m-am uitat lung la hornurile tiganesti, hornurile malaiesti ca se vedeau superb la orizont incetosate de soare.

Galdon pe un bolovan de plaja din v malaiesti si-a uitat telefonu.L-a recuperat dupa ora 3 cand trebuia sa ploua. Da nu ne-a plouat totusi. Ora 3 nu s-a respectat.Inante de malaiesti doar vreo 4-5 hai 10 stropi. Si atat.Ne intalnisem cu un „nea” pe take care ne-a prezis el ora 3 ora sigura de ploaie.Si Sab si Galdon s-au inmuiat repede ca pana la ora aia tre sa fim ajunsi undeva. Uite ca era 5 si nu ploua.

La malaiesti din ce in ce mai bine. Cabana linistita,ciorba de fasole de 7 ron si foarte proasta . Si bere calda.La salvamont aceleasi fete de muste betive , eroi ai malaiestiului din povesti.

Take la intoarcere a fost foarte frumos pe inserat , cu un pic de racoare, multe povesti si la 21:00 fix eram la masina in gura diham. Plecasem la 9 fara 10. 12h cu traseu de intrat in forma fizica de   vara fara nimic deosebit dar cu multe ore placute.

Sab:… pe ea n-au impresioat-o decat betele:D

Mai multe poze cand venim din Fagaras.

partea cu soare

asta e galdon suparat ca o sa ne prinda ploaia si-o sa ajungem la vorba lu „nea

Sab cu   bete:D

malaiesti cu o cabana decenta ,  fara cabanier da peste putin timp sunt sigur ca o sa aiba si asa ceva

In fina tranzitia intre cod portocaliu si cod de culoare: gri colorat:)


Scrie un comentariu

Prolog. Nu la turul Frantei!

Gump .Nu vreau sa povestesc ceva . E foarte important pentru mine atunci cand in tonele de articole gasesc cateva informatii filtrate de emotia dezvaluirii.  Si atunci eu ma voi multumi  doar daca reusesc sa pastrez o sinceritatea emotionala ,asemeni unei relatari scurte spusa catre prieteni, si in cuvintele scrise aici.

Sab.

Eu sunt Sab.  Se pare ca veti vedea doua variante ale calatoriilor noastre, care desi probabil vor fi destul de diferite, va asigur de pe acum ca le facem impreuna! Avem totusi fiecare amprente diferite lasate de experientele pe care le traim. El ramane cu cele mai stupide lucruri in minte ( if you ask me) dar care totusi sunt foarte amuzante…eu sunt mai legata de pamant, ma impresioneaza imagini, oameni sau pur si simplu senzatiile pe care le am cand stau intr-un anumit loc. O sa incerc pe cat pot de bine sa le transmit in acest blog..

Această prezentare necesită JavaScript.