calatorie cu nebunie

imagini memorate printre oameni,pietre, lacuri, paduri,caramizi.imagini patate de mancare ,de muzica, de povesti


3 comentarii

generalu’ Postavarul

Gump. In solidaritate cu Sab ramasa in Bucuresti cu cartile  , am studiat  si eu cum e cu regruparile si asigurarile intr-un traseu alpin .Nu doar  din acest motiv  al solidaritatii nu voi pune poze ci  si pentru ca nefiind Sab langa mine  nu am mai gasit inspiratia sa iau aparatul foto de acasa.

Cu Oase(aka Skilly)si  cu Vali ,in aceasta   echipa selecta , intru si eu  insetatul  de alpinism in  de mult celebrul printre incepatori „Creasta Generalului”.Smecherie totala ,dans pe 2.5 lungimi si  pe muzica raului invaluite in feelin’de plaja. Ce munte? Era acolo o aglomeratie de lume si de cuvinte , asemanatoare barurilor de pe plaja.Tehnic nu am sa spun multe fiindca nu conteaza. Eu am mers secund , m-am relaxat dupa prima lungime si am inceput sa ma bucur de munte.Nu se mai auzea nimic eram ceva mai sus si ma bucuram de creasta.Cand a inceput sa se boschetareasca traseul am iesit in stanga si ne-am retras in drum.Mi-a placut, si am ajuns la concluzia ca escalada e intr-un mod de cautare… care te duce cu gandul la munte insa  mult mai mult imi plac traseele alpine.Vaile de abrupt  , muchiile inierbate si inguste , branele  ce taie trasee in mandria peretilor uriasi. Tot traseul asta clasic mai mult mai mult mi-a trezit pofta …si abia astept vara asta. Cam asta a fost in sufletul meu  refugiat in nostalgie.

Intorsi la masina am plecat , calauziti de Oase printre poienile plini de Grill Meister-i, catre falezele  cu multe si intesante  trasee amenajate de Titus Gontea.

Si asta a fost in muzica de gratar ce patrundea plapand catre   noi, ne-am catarat la Aboland ,alegand prima oara un traseu usor si simpatic „Cald si bine” ce mi-a mers direct la suflet. Amuzat pe de-o parte de Vali care mai avea un pic si -mi scria si-o schita la fiecare priza la cat magneziu a folosit sa le marcheze pentru mine,iar pe de alta parte ajutat perfect de sfaturile lui am parcurs traseul de placere.Am mai incercat si altceva mai in dreapta , mai incalcit si mai greu ,insa fara succes.Si-am ramas doar cu multumirea ca am plecat obosit si cat de cat cu ambitia satisfacuta ca macar o portiune am lucrat-o pana mi-a iesit.In rest multa voie buna cu multe discutii lungi   imbinate cu povesti si planuri in asteptarea traseelor de vara….O ploaie numa buna a inundat zona cheilor dandu-mi speranta ca voi reveni cat de curand aici ,fiindca nu mai e mult si deja va fi si aici prea cald pentru escalada.

PS : o stiti pe aia cu priza umectata ? Mi-a spus-o Oase in iesirea asta.

Reclame