calatorie cu nebunie

imagini memorate printre oameni,pietre, lacuri, paduri,caramizi.imagini patate de mancare ,de muzica, de povesti


5 comentarii

Sambata cu soare in Lindau

Azi ne-am plimbat un pic prin oras si uite ce a iesit:

 

Reclame


5 comentarii

Lindau, my new Home!

Sab:
Noi, si implicit blogul, ne-am mutat in Lindau (Germania). O fi bine, o fi rau? Inca nu stim, incercam sa ne adaptam la noua viata de aici si sa descoperim zona. Fiind ocupati cu aranjatul nu am apucat sa ne plimbam foarte mult, nu am ratat insa o zi de ski in Austria intr-o statiune numita Andelsbuch, pe care am ales-o pentru ca era mai ieftina si mai aproape.
A fost nemaipomenita senzatia sa ne trezim duminica, sa bem cafeaua si sa luam linistiti micul dejun, apoi sa ne aruncam placile pe bancheta din spate a matizului si sa pornim agale spre partie. In 20 min eram parcati. Ne simteam ca in vacanta, si nu incetam sa comparam cu drumul pe care il faceam in romania pana la sinaia, sau busteni.
Partiile mici si usoare, dar entuziasmul nostru a fost suficient pentru a ne simti bine. Ne-am facut si un prieten in lucratorul de la tele-ski cu care ne-am conversat desi nu intelegeam nimic din ce zice din cauza dialectului pe care il folosea. Cert e ca de fiecare data cand am urcat apoi cu teleskiul aveam cu cine ne saluta! 🙂
Abea ateptam sa mai exploram zona!
Uma, pisica noastra care a venit cu noi din romania, s-a adaptat imediat la noua ei casa.

Am urcat cu un telescaun care imi amintea de acela vechi din predeal. Totusi mergea mai repede, si erai invelit cu o paturica dupa ce te asezai in el.

Zapada, soare, peisaj muntos…in mediul nostru.

Era asa putina lume ca ne simteam ca si cum am fi pe offpiste.

Partiile nu le-am pozat ca ne inghetau mainile, dar o poza cu noi nu am scapat!


Scrie un comentariu

piatra craiului in vacanta

A venit cu greu vacanta pentru mine si pentru Sab anu vara asta, insa a venit meritata din plin, Sab a realizat la antrenamentul oficial inantea rezidentiatului un super rezultat  , si ma mandresc si aici  in jurnalul nostru de plimbare. Asa ca imediat dupa examen am luat rucsacii , ne-am luat toate gandurile grele,cateva neajunsuri si frustrari plus oboseala acumulata toata vara asta care pentru mine a fost stresanta ca niciodata, pentru Sab  nici nu mai spun, le-am pus pe toate in Matiz si-am parcat in plaiul foii.Desi am mai fost in Piatra Craiului chiar si zona de N-V inca aveam cateva trasee de cand merge lumea prin acesti munti pe care nu le vazusem niciodata. Unul din ele era si Diana prin padina ursilor , cu pantele abrupte cu ritm nebun ce te duc la baza peretilor. Cum sa te gandesti la orice  alta problema cand ai in fata niste urcari scurte si abrupte ce-ti lasa mintea sa gaseasca doar rezolvarea unei noi pauze , eventual una lunga, asa cum a fost la noi odata ajunsi la refugiul Diana. Acum pare un refugiu banal poate pentru multa lume insa pozitionarea lui, linistea , apropierea fata de pereti , frumusetea aranjamentului razelor soarelui in poienita din fata intrarii l-au inclus in sufletul meu. Aici am aflat de la 2  persoane de la PNC(parcul national piatra craiului )ca la Izvorul lui  Gavan  nu era apa deloc. Am simtit cum norocul mi-a iesit in cale fiindca ne doream sa ajungem la ascutit cu 1 l de apa si sa realimentam abia in Poiana Inchisa(unde  era foarte probabil sa intalnim aceeasi situatie).Si pentru ca mi-era nespus de dor de toate acele pante am mai tras o sesiune de……

….. de aici continui eu ( Sab ) pt ca Gump a lasat aceasta ciorna neterminata. Desi a trecut ceva timp de atunci, imi amintesc cum Gump a coborat dupa apa, iar eu am ramas singura la Diana savurand linistea din Crai si citind o scrisoara lasata acolo de catre o muntomanca entuziasmata. A doua zi am pornit spre Ascutit pe brana Caprelor, unde am dat de un grohotis groaznic care mi-a intunecat un pic bucuria cu care pornisem. Noroc ca am ajuns repede in creasta si ne-am recapatat zambetul pe buze. Plecasem amandoi echipati pt o tura de o noapte cu gandul sa ne intoarcem in Plaiul Foii ca sa luam cu noi niste prieteni care urmau sa vina de dimineata. Pe drum ne-au sunat sa ne anunte ca nu vor mai aparea, asa ca ne-am hotarat prelungim tura cu inca o noapte, si sa dormim la Grind II si sa coboram pe la Lanturi, sau sa facem creasta sudica daca mai avem chef. Avand in vedere planurile astea, va spun ca aveam la noi mancare numai pt o zi, cu potential de prelungire pt 2. Numai la asta nu ma gandeam eu la Ascutit cand am gasit in refugiu un Snickers, si l-am lasat acolo „sa il manance cei care chiar au nevoie”. Cateva ore mai tarziu eu si Gump eram aproape in stare sa facem toata creasta inapoi numai sa luam o gura din el! Desi la Grind cand am ajuns eram numai noi 2, nu a trecut mult pana au aparut un grup…cel putin interesant format dintr-un 2 tipe ( din Cehia..sau nu stiu) un tip foarte ok roman, si un tata romano/francez cu o fetita de 5 ani foarte simpatica. Cum a intrat in refugiu a strigat: aici dorm eu cu tata! si a sarit in carca lui Gump. Au fost foarte simpatici si ne-au servit si pe noi cu branza de burduf zacusca si ciocolata. Daca ar fi stiut cu cata pofta am mancat din ce na dadusera, si ca ne-au salvat de la o noapte de forfota prin stomac! A 2a zi de dimineata am coborat pe la Lanturi, intalnindu-ne cu tot felul de grupuri care mai de care mai pestrite care urcau spre creasta. Unii chiar ne-au anuntat ca dupa ultimul lant intr-o grota e o bere. Noi am crezut ca o sa gasim o doza, dar am ramas uimiti cand am vazut ca acolo zacea de fapt ditamai sticla de 2 L. Am lasat-o si pe ea pentru alti turisti insetati. Am ajuns la Plaiul Foii visand si aproape simtind in gura gustul de ciorba de fasole in paine. Cand am dat de ea, si ne-am racorit cu o bere a fost apogeul excursiei noastre. Asta da vacanta!

Urmatoarele zile ne-am relaxat un pic in Zarnesti, unde am innoptat la o pensiune de familie foarte draguta si prietenoasa. Urmatoarea zi am facut si o tura de recunoastere ca sa gasim intrarea in valea vladusca pentru viitoare ture.

Desi nu am facut foarte multe trasee, excursia asta a fost exact relaxarea de care aveam nevoie dupa un an greu!

Refugiul Diana:

spre la Om:

Dimineata la Refugiul Grind II:

Plecam spre La lanturi

Intrarea in Valea Vladusca:

Reper intrare Valea Vladusca: