calatorie cu nebunie

imagini memorate printre oameni,pietre, lacuri, paduri,caramizi.imagini patate de mancare ,de muzica, de povesti


6 comentarii

Comana de duminica

Gump.  Daca in urma cu o saptmana  raspunsesem invitatiei ” fratelui Matei” si -a fost foarte misto in Crai, duminica asta n-am avut cum sa refuz invitatia nepotului Matei asa ca am spus NU muntelui si-am atacat padurea Comana . Am plecat in traseele cicloturistice din fata casei comana cu Matei , Sido si Sab. Padurea e imensa si are si multi , foarte multi arbori in ea. Pe langa arbori are foarte multe drumuri si poteci mai late , mai inguste, mai inclinate , mai neumblate pentru toate gusturile. Eh si ne-am dat .Spre suprinderea mea desi Matei nu avut cum sa urce pe bicla aproape nici o panta fiindca nu-i mai mergea deraiorul decat pe pinionul cel mai mic , lantul ii cadea la juma de ora iar oboseala ii cerea pauza la 10 min, am umblat prin padurea plina de mister de la ora 11 pana la 16. 4-5h pentru un copil de 7 ani chiar si cu pauze sunt ok, m-a convins ca ma pot baza pe el si la alte iesiri.

Aceasta scurta descriere de mai sus poate nu v-a convins despre posibilitatile parcului Comana. Eu le-am inteles , si la inceput am urmat in principal 2 marcaje : cruce rosie si cruce albastra pana unde ne-a placut si am putut.Fetele isi doreau sa vada Delta Neajlovului, a 2-a din tara, eu insa nu prea aveam dispozitie de mers prin balti si mlastini asa ca ne-am rezumat sa o vedem un pic din departare.Asa ca dupa ce am luat-o pe unde i-a placut lui Matei si lu Sido , Matei s-a dat peste cap cu bicicleta si ne-am uitat la un rau frumos acoperit de toamna prin padure am hotarat sa ne intoarcem. Insa am hotarat eu sa nu ne plictisim si sa alegem alt traseu de intoarcere .Asa ca la un moment dat am  lasat balta si marcajele si-a fost superb.Cliseic dar aproape ireal covoare in diverse straturi si culori, craci trosnind sub rotile strunite atent  , senzatia  de izolare  si de un pic de nesiguranta cat sa simti libertatea unei poteci unde doar cerul te mai vede. Cand echipa era un pic derutata am gasit un sant pe unde ne-am retras din mister si-am iesit intr-o pepiniera frumoasa taiata de un drumeag idilic.

Asta a fost Comana unde as vrea sa mai descopar si alte drumuri primavara viitoare,neaparat.

mai jos raul ce ne-a taiat calea si ne-am intors:)

Reclame


3 comentarii

cernica bumpers

Sab : Ce poti face intr-o duminica in care esti tintuit in Bucuresti?

… habar nu am!

Insa noi( eu, Gump, Dan si Marius) am hotarat sa ne plimbam un pic cu bicla pana la Cernica unde auzisem ca sunt niste trasee frumoase prin padure. Nu am fost noi asa matinali ca pe munte, asa ca am reusit sa ne adunam abea pe la ora 2 in parcarea de la Cora. Asteptandu-l pe Marius, am intrat si prin magazin, unde am primit priviri uimite si rasete infundate de la oamenii care se uitau la colantii lui Dan. Niste ignoranti am zis!

Din pacate rautatea oamenilor nu avea sa se rezume doar la niste rasete, caci ajungand inapoi la biciclete, observam ca a mea avea pana pe roata din fata. Am presupus ca am spart-o eu, desi era destul de ciudat sa se desumfle total in 15 minute. Surpriza a venit cand am schimbat camera, dupa lungi chinuri, si adaptari ale unor chei care normal ca nu se potriveau. Eu ma uitam cu mandrie la cei 3 baieti care lucrau de zor la bicicleta mea, si ma tot intrebam daca vom mai ajunge pana la urma pana la Cernica. Pana la urma cand scot ei camera, observa ca nu era sparta si concluzia a fost ca un binevoitor probabil a vrut sa imi faca o gluma proasta. O ora jumatate pierduta degeaba. Dar am ras pe saturate.

Ei si am reusit  sa plecam. Prima impresie a fost lasata de catre gratarele care nu incetau sa sfaraie in jurul lacului. Ne-am prins imediat ca nu e de noi acolo. Am pornit spre manastire, in curtea careia am si intrat, nestiind exact unde sunt traseele alea despre care auzisem. Noroc ca am intalnit niste baieti echipati cu niste bicle „nici una sub 40 mil” vorba lui Marius, dar suficient de draguti incat sa ne indrume catre padurea de vizavi de manastire. „Asta daca va descurcati un pic cu orientarea. Desi cu furcile alea…..doar daca mergeti incet”. Am zambit multimitor si am pornit catre aventura !

Mare aventura nu a fost, decat pentru noi astia din spatele lui Gump care a trebuit sa ii inghitim praful ! El a fost oricum castigatorul premiului pentru cel mai curajos biker ! Mai ales cu furca aia!

Am strabatut un drum destul de accidentat prin padure, unii cu viteza, altii (eu) mai incetisor. Ideea e ca ne-am simtit bine, si am reusit sa facem miscare intr-un loc placut, si un pic mai ferit de gratare. Totusi vorbeam cu Gump ca am fi gasit paduri mult mai frumoase si ingrijite.

Cam nedumeriti despre ce cautam acolo

Echipa (fara Marius care e pozar)

Gump pedaland spre lac

Dan

Gump.Eu  ii soptesc la ureche  lui Sab  ca am vazut ca i-a placut mult .Si ca o sa mai iesim la pedale spontane printre santurile din paduri, bolovani , rampe fiindca a fost chiar misto.

Vreau insa mai mult sa-mi aduc aminte  de DAN. O imagine oarecare ar fi:eu cu Sab si cu Dan ne plimbam prin cora si ne uitam la oameni. Iar oamenii reactionau ciudat. Copii se intorceau cu ochii spre parinti,tipii  care treceau pe langa Dan se uitau pe furis , ca baietii ,iar pe tipe le bufnea un ras….de radeam si noi 5 minute dupa ce le vedeam reactia.

Relaxare totala in schimb la manastirea Cernica unde maicutele se uitau intelegatoare  iar enoriasii cuminti, fara sa li se miste vreun muschi pe fata  musteau un gand ca Antihristu cu siguranta  e pe aproape.