calatorie cu nebunie

imagini memorate printre oameni,pietre, lacuri, paduri,caramizi.imagini patate de mancare ,de muzica, de povesti


2 comentarii

Totul e bine cand ai prieteni la tine

De cand suntem aici am dat anunt ca asteptam vizite. Pana acum si-au facut aparitia spontan intr-o marti Cris si Dexter. Desi primele zile din motiv de munca au fost lasati sa umble singuri pe unde au vazut cu ochii (in prima zi au umblat in jurul casei crezand ca au pierdut-o pe Uma, cand de fapt ea statea comod ascunsa si razand de ei probabil). A fost ca in vremurile bune, cu bere seara si muzica, stand pe balconul din caminul nostru aflat chiar langa spital. Singura diferenta e ca in vremurile bune nu ma lua somnul la 11 .

In zilele libere am colindat impreuna prin jurul si in centrul Lindaului. Am mers pe jos de-a lungul lacului facand tot felul de opriri in locuri in care ni se parea ca ceva e interesant. Spre exemplu am stat o ora langa o balta in centrul careia erau niste nuferi. Cris vroia neaparat sa vada un nufar de aproape asa ca a inceput o adevarata confruntare de tehnica, echilibristica, idei inovative si cautare de crengi suficient de lungi cu care sa apucam un nufar. Dupa lungi chinuri Dexter a iesit victorios cu nufarul in mana, dupa ce intrase deja pana la genunchi in baltoaca. Avem dovezi fotografice.

Apoi am gasit o poiana linistita cu cativa copaci unde am atarnat Slacklineul si eu am incercat pentru prima oara sa fac cativa pasi pe el. Gump care era deja maestru ne-a aratat tuturor cum se face.

Seara s-a incheiat cu o oprire la o berarie unde am insistat ca prietenii nostrii sa guste din specialitatea nemteasca numita Weißwurst.

Urmatoarea zi am dedicat-o cataratului. Stiam de la un coleg de-al lui gump care sta in Oberstdorf ca acolo e un perete dragut cu trasee simple dar frumoase. Noroc ca Dexter si Cristina venisera cu tot echipamentul, noi neavand inca coarda si bucle. Dupa ceva timp a venit si colegul lui Gump, Tim un american super de treaba care probabil va mai aparea in povestile noastre.

A fost o super zi de catarat in care am reusit sa simtim din nou gustul pe care il pierdusem deja de un an de zile.

La plecare am facut o pauza de o bere langa un lac pe langa care trecea drumul nostru.Asa am terminat o zi perfecta in care mi-au zburat gandurile negre si m-am incarcat cu baterii noi.


3 comentarii

generalu’ Postavarul

Gump. In solidaritate cu Sab ramasa in Bucuresti cu cartile  , am studiat  si eu cum e cu regruparile si asigurarile intr-un traseu alpin .Nu doar  din acest motiv  al solidaritatii nu voi pune poze ci  si pentru ca nefiind Sab langa mine  nu am mai gasit inspiratia sa iau aparatul foto de acasa.

Cu Oase(aka Skilly)si  cu Vali ,in aceasta   echipa selecta , intru si eu  insetatul  de alpinism in  de mult celebrul printre incepatori „Creasta Generalului”.Smecherie totala ,dans pe 2.5 lungimi si  pe muzica raului invaluite in feelin’de plaja. Ce munte? Era acolo o aglomeratie de lume si de cuvinte , asemanatoare barurilor de pe plaja.Tehnic nu am sa spun multe fiindca nu conteaza. Eu am mers secund , m-am relaxat dupa prima lungime si am inceput sa ma bucur de munte.Nu se mai auzea nimic eram ceva mai sus si ma bucuram de creasta.Cand a inceput sa se boschetareasca traseul am iesit in stanga si ne-am retras in drum.Mi-a placut, si am ajuns la concluzia ca escalada e intr-un mod de cautare… care te duce cu gandul la munte insa  mult mai mult imi plac traseele alpine.Vaile de abrupt  , muchiile inierbate si inguste , branele  ce taie trasee in mandria peretilor uriasi. Tot traseul asta clasic mai mult mai mult mi-a trezit pofta …si abia astept vara asta. Cam asta a fost in sufletul meu  refugiat in nostalgie.

Intorsi la masina am plecat , calauziti de Oase printre poienile plini de Grill Meister-i, catre falezele  cu multe si intesante  trasee amenajate de Titus Gontea.

Si asta a fost in muzica de gratar ce patrundea plapand catre   noi, ne-am catarat la Aboland ,alegand prima oara un traseu usor si simpatic „Cald si bine” ce mi-a mers direct la suflet. Amuzat pe de-o parte de Vali care mai avea un pic si -mi scria si-o schita la fiecare priza la cat magneziu a folosit sa le marcheze pentru mine,iar pe de alta parte ajutat perfect de sfaturile lui am parcurs traseul de placere.Am mai incercat si altceva mai in dreapta , mai incalcit si mai greu ,insa fara succes.Si-am ramas doar cu multumirea ca am plecat obosit si cat de cat cu ambitia satisfacuta ca macar o portiune am lucrat-o pana mi-a iesit.In rest multa voie buna cu multe discutii lungi   imbinate cu povesti si planuri in asteptarea traseelor de vara….O ploaie numa buna a inundat zona cheilor dandu-mi speranta ca voi reveni cat de curand aici ,fiindca nu mai e mult si deja va fi si aici prea cald pentru escalada.

PS : o stiti pe aia cu priza umectata ? Mi-a spus-o Oase in iesirea asta.


2 comentarii

Prin faleze si poieni la Tabachka

Gump.

Plecam  cu matizul din Basarbovo pentru ca era prea aglomerat , trecem de Ivanovo la indicatiile venite prin sms de la Foaie si ajungem   pe un drum  cu iarba pana la glezna nederanjat de nimeni de mult timp , batranul Bob Marley calauzindu-ne la inceput catre   falezele neamenajate.Sunt foarte multe faleze frumoase in zona , meritand incercate toate, insa noi l-am luat pe Bob de acolo si am plecat mai departe.

In centru la Tabachka, intr-o mica piatzeta cu 3 directii de mers unde nu mai stiam incotro , il intreb in romana pe singurul bulgar iesit afara din gospodarie, unde-i zona de catarat. El, bucuros, mi-a spus in bulgara cum sa ajungem la faleza mult dorita. Iar pe  drumul inierbat toate nedumeririle au fost spulberate cand am vazut cateva trasee amenajate frumos. La fel ca -n Basarbovo atmosfera foarte linistita , relaxata cu multe sfaturi binevenite .Echipa asta mare a lu Oase, care are si el o inima mare,  e plina de oameni placuti care te fac sa tii doresti langa tine cand vrei sa cateri. Si cum ma mai uitam la unul la altul, la imprejurimi si la soarele care ne mai facea cate o poza din nori am plecat pe un 6+ neincalzit  si bineinteles ca m-am oprit degeaba. Psihic insa nu eram pregatit sa continui si cum am simtit panica m-am dat jos si m-am dus la usurelele mele unde am facut in mansa  un traseu frumos mai spre alpin ,care debuta cu o fisura interesanta apoi avea aer de traseu cu saritori.Si daca mansa a mers bine iar in ziua cand ma uitam la perete am luat decizia ca orice traseu pe care-l fac usor mansa sa-l dublez cap, m-am si cap si-am dat cu capul direct de prima cazatura. Mie mi s-a parut o eternitate pana m-am balansat si-am izbit de perete vreo 2-3 m mai jos insa sabina m-a asigurat ca am sarit numai putin din perete. Dar m-am abitionat , m-am relaxat si cu frica calauza inteleapta am ajuns cap si-n topul traseului.

Asta a fost in mare Tabachka loc incantator de relaxare si de revenit cu siguranta la trasee. Pentru cei care nu au gasit pe alte bloguri, forumuri date clare despre cum se ajunge ar mai fi de spus in afara de ce apare pe google.maps ca in tabachka se junge la o intersectie in 3 directii , iar spre faleza trebuie mers in stanga urmand drumul care coboara, apoi se tine drumul din dreapta pana asfaltul se transforma in pamant mergandu-se inca cateva sute de metri pana unde se lasa masina.

Si -n actiune mai jos Jeleu si Maria lucrand la un sincron

Pomii abea inflorisera si decorau stanca.

Gump pe Joana’s Lips.

Sab.

Al doilea weekend consecutiv petrecut la falezele din Bulgaria, si tot nu m-am saturat! Primele 2 nopti dupa ce ma intorc, cuprind vise inconjurate de stanca si de prize si imi refac pasii care par mult mai usori si miscarile imi vin natural si eu ma entuziasmez de parca nu am plecat deloc de acolo. Locul pe care l-am gasit duminica – Tabachka – a fost perfect, fiind ( in contrast cu Basarbovo)  gol golut, parca ascuns de lume printr-un drum de iarba pe care normal ca am calcat-o cu matizul, desi localnicul care ne-a dat indicatii a spus ca nu am nici o sansa sa bag masina acolo.  Atmosfera a fost la fel ca data trecuta, plina de veselie si de incurajari. Am urcat intai un traseu simplu, care incepea cu o fisura peste care am trecut destul de repede, fiind la inceput, si cu fortele proaspete. Am incercat apoi un traseu mai greut pentru mine, pe care dupa mai multe incercari de a trece de primele 2 prize, l-am abandonat cu gandul sa il incerc dupa un pic de odihna. A doua oara cu noroc, am reusit sa trec de prima portiune si spre uimirea mea sa il parcurg aproape in totalitate. Am renuntat chiar inainte de top la o succesiune de miscari pe care desi stiam ca pot sa le fac, nu mai aveam nici energie si nici dorinta.  Inainte sa plecam am mai incercat un traseu chiar mai frumos decat asta, dar am ramas cu incercatul, pentru ca mainile nu m-au mai ajutat deloc.

Toti dintre cei prezenti au fost curajosi si ambitiosi ( mai mult decat mine) si m-au impresionat inca o data asa de mult incat abea astept sa mai mergem impreuna cat de curand.

Primul traseu, pe care apoi Gump s-a dat cap de coarda.

Joana’s Lips pe care l-am lasat pentru data viitoare.


4 comentarii

Tainele falezelor din Basarbovo

Sab.

Acum cativa ani aveam o idee fixa. Eu nu o sa fac niciodata escalada. Cu greu am ajuns sa merg la panou, si acolo mai mult asa ca sa mai fac un pic de miscare pe timpul iernii, in oras.

Ei bine, ieri am fost prima oara pe stanca. La Basarabovo. Cu niste oameni foarte de treaba, fapt ce m-a ajutat extraordinar de mult. Am fost multi si veseli, am avut chitara si o voce superba, si multa multa sustinere in a incerca sa ne cataram. Inainte de prima urcare imi dardaiau picioarele ( de frig? ) si nu am putut sa mananc nimic. Aveam emotii. Ca inainte de un examen. Imi e greu sa invat sa am incredere in fortele mele, dar cred ca am depasit niste praguri psihologice foarte importante, si de acum incolo stiu ca vreau sa mai fac asta!

Spre dupa-amiaza a venit si soarele sa ne salute.

Gump.Am primit  initierea in tainele peretilor ,in miros de primavara tanara si-n lumina invatimentelor lui Oase &Co.Despre Basarabovo(Basarbovo) citisem cu mult timp inante ca fiind un loc perfect pentru trasee de  escalada, de bicicleta dar si  pentru pelerinaj la Pestera Sf.Dimitrie.Ce sa mai la nici 20 de minute de Giurgiu ne-a asteptat un loc potrivit pentru incepatori cu trasee variate , insirate pe mai multe grade(eu  personal am vazut de la 5 la 8  poate mai erau si altele)si cu vreme prietenoasa.In colonia romaneasca de la Basarabovo , pentru ca noi eram 10 si-au mai venit 3- 4 masini de RO,atmosfera a fost nemaipomenita toata ziua. Am ras pe saturate ,am catarat pe saturate si mi-am implinit si dorinta sa merg si eu prima oara in  cap de coarda pe un traseu.Iar initierea ca vorbeam mai devreme de ea , a fost facuta de Razvan Badea aka Oase intr-un mare fel , am cunoscut multi oameni care sa fie buni in ceea ce fac insa putini care sa poate explica si altora.Eu unul nu pot sintetiza in cateva fraze clare  incat sa-i ramana altuia in minte. In 10 min in masina ne-a trecut si prin etica escaladei , prin istoria  tipurilor de asigurare si ne-a expus breviarul catararii.La sfarsitul zilei ma gandeam: prima oara la perete o sa-mi trimit copilul  cu Oase , apoi o sa ne distram impreuna…

Am spus ca nu batea vantu?Ca a fost alta senzatie fata de panou? Pentru mine motivatia  si bucuria dezvaluirii inseamna foarte mult , asa ca toata ziua am fost concentrat si bucuros , m-am relaxat pentru 2-3 saptamani, nu m-am mai gandit la absolut nici o problema , la nici un plan , la nimic altceva in afara de miscari si solutii pentru a merge mai departe…si in multe randuri am reusit , unde am ramas blocat mai trebuie sa ma gandesc.Asa ca Basarabovo are multe pentru mine  in perioada urmatoare.

Mai jos  in splendoarea norilor,colegi determinati

Am avut o multumire mare  cand am ajuns in top


uitati-o si pe Rox in actiune pe un traseu unde m-am chinuit eu tare spre finalul zilei,fara sa-l termin

PS drumu cu tot cu taxe de pod a costat 24ron .bulgareta n-am luat, n-a fost nevoie.