calatorie cu nebunie

imagini memorate printre oameni,pietre, lacuri, paduri,caramizi.imagini patate de mancare ,de muzica, de povesti


Un comentariu

alegarturi de primavara in haina de iarna

Am alergat. Asta am simtit in fiecare iesire pe care am mai facut-o in ultimile 3 luni. Am alergat acolo unde era mai frumos , am alergat unde ne asteptau prieteni , am alergat dupa zapada , dupa soare , am alergat chiar si dupa placa pe partie . Nici mie inca nu -mi vine sa cred dar intr-adevar am alergat dupa placa pe o partie …din vanator am devenit vanat si asa mai departe…Din fericire nu a lovit pe nimeni nici eu nu am lovit pe cineva dar am retrait senzatiile unor clipe in care adrenalina  era impulsul fiecarei miscari.O partie  pe care am coborat-o jumate pe burta , un sfert pe-o parte si alt sfert m-am trezit in picioare . Ca o noapte plina de cosmaruri asa au fost cele 2 min de partie neagra.Voi reveni la povestea de Montafon.

Alergatul l-am inceput inantea martisorului  cand am pornit cu soarele in fata spre Waidring , Tirol , unde fratele Galdon alaturi de Dina si Vlad  ne asteptau cu voie buna.  Nu numai cu voie buna dar si cu un vin pe masura pe care l-am savurat  in rasetele antrenate  de seara si  prieteni vechi si noi  . Pentru skiat am mers in prima zi in Fieberbrunn, pentru a ne deschide orizonturile in materie de freeride si anu mai mai visa doar la Alaska, Patagonia sau Balea (in partile autohtone ) si -a fost superb! Partii multe ,optiuni de offpiste la discretie si la lejeritatea fiecaruia de a alege cate o linie prin boscheti , lume putina , multa zapada proaspata , multa ceata  in concluzie multe poate prea multe optiuni de-a skia pe unde te taie capul.Am dat si noi  viteza si concentrarea la maxim pentru ca nu vedeam la 20 m insa era prea frumos sa ne oprim. Am plecat ultimii de pe domeniu, cu salvamontii care din pacate n-au asteptat pana m-au vazut in parcare si tare mi-ar fi trebuit o mana de ajutor cand am cazut ca fraieru de pe partie ca ma uitam dupa Sabina(inca ma mai uit dupa ea :)) ).Cazusem pe partia de retragere in statiune ,intr-o curba unde era un gard de plasa  asa ca mi s-a intepenit placa intre plasa si zapada inghetata .Nu  mai aveam cum sa ma misc , eram cu capu la nivelul partiei insa nu mai era nimeni sa ma vada, Sab era si ea in fata…dupa multe miscari invatate la teleenciplopedie de la reptile am reusit sa me deblochez si sa ies la lumina.Ce sa mai , am plecat cel mai multumit ca a doua zi ma pot duce din nou pe picioarele mele pe partie . Si asta am si facut …. ne-am relaxat cu adevarat in Waidring  ca intre prietenii unde ne-am dat pe unde era mai frumos  si unde ne-a placut mult fiindca am fost multi. Daca inante vroiam sa merg  cat mai singur , prin locuri cu cat mai putina lume , acum am ajuns la intelepciunea lui Dumache si caut aglomeratia. Mai ales aglomeratia de prieteni.

Urmeaza Montafon si Soelden.uhhhh ce nebunie frumoasa si scurta a fost Soelden-ul!

Cu lentila aburita in  fumul bucuriei de a savura o tigara intr-un spatiu inchis de la dreapta la stanga : Sabina, Galdon , Vlad.

  Subsemnatul , bucuros ca inauntru e si bere nu numai fum de tigara.

Si singura poza din Fieberbrunn , aceea in care se vede cel mai bine atmosfera din aceea zi: White-out si voie buna.


5 comentarii

Lindau, my new Home!

Sab:
Noi, si implicit blogul, ne-am mutat in Lindau (Germania). O fi bine, o fi rau? Inca nu stim, incercam sa ne adaptam la noua viata de aici si sa descoperim zona. Fiind ocupati cu aranjatul nu am apucat sa ne plimbam foarte mult, nu am ratat insa o zi de ski in Austria intr-o statiune numita Andelsbuch, pe care am ales-o pentru ca era mai ieftina si mai aproape.
A fost nemaipomenita senzatia sa ne trezim duminica, sa bem cafeaua si sa luam linistiti micul dejun, apoi sa ne aruncam placile pe bancheta din spate a matizului si sa pornim agale spre partie. In 20 min eram parcati. Ne simteam ca in vacanta, si nu incetam sa comparam cu drumul pe care il faceam in romania pana la sinaia, sau busteni.
Partiile mici si usoare, dar entuziasmul nostru a fost suficient pentru a ne simti bine. Ne-am facut si un prieten in lucratorul de la tele-ski cu care ne-am conversat desi nu intelegeam nimic din ce zice din cauza dialectului pe care il folosea. Cert e ca de fiecare data cand am urcat apoi cu teleskiul aveam cu cine ne saluta! 🙂
Abea ateptam sa mai exploram zona!
Uma, pisica noastra care a venit cu noi din romania, s-a adaptat imediat la noua ei casa.

Am urcat cu un telescaun care imi amintea de acela vechi din predeal. Totusi mergea mai repede, si erai invelit cu o paturica dupa ce te asezai in el.

Zapada, soare, peisaj muntos…in mediul nostru.

Era asa putina lume ca ne simteam ca si cum am fi pe offpiste.

Partiile nu le-am pozat ca ne inghetau mainile, dar o poza cu noi nu am scapat!


5 comentarii

13 cu noroc, in sinaia pe variantele carpului



Sab.

Aveam o pofta nebuna sa ma dau asa ca putea sa fie si numai iarba ca tot as fi calcat-o cu placa pe toata! De la excursia in Bansko si pana acum nu am mai plecat nicaieri din motive legate de facultatea mea, raceli intense, dar si lipsa acuta de zapada.

Long story short, ca doar e mai bine sa lasam pozele sa vorbeasca, tot ce pot spune despre aceasta minunata zi in Sinaia este ca m-am simtit un pic ca anul trecut de 1 mai cand am fost cu Marius si Diana la Balea si am coborat pe Valea Doamnei spre Balea Cascada si am fost fermecata de ideea de a skia pe o limba de zapada in timp ce in jur esti inconjurat de iarba proaspata si branduse, si mirosul ala puternic de proaspat, de padure. Acum e adevarat ca as fi vrut mai multa zapada, dar nu pot spune ca m-a deranjat faptul ca am facut unele traverseuri mai mult alunecand pe iarba. Cel mai important e ca ne-am dat, si ne-am dat bine! Marius ne-a incantat cu cristiane stranse si Gump cu acel curaj care l-a consacrat.

Prima coborare pe carp, de incalzire si testare a zapezii, ne-a pus un pic la incercare, portiunea initiala fiind destul de inghetata. Am coborat pana la urma fara probleme, cu Gump in fata ca o vijelie. Apoi la urmatoarele coborari zapada se umezise din cauza soarelui si a trebuit sa ne adaptam din nou. Am facut 5 coborari, si nu cred ca 2 au semanat intre ele din punct de vedere atat al zapezii cat si a modului in care ne-am descurcat noi ca tehnica. Am facut un popas si la Miorita unde era Burn the Slope, si le-am admirat un pic trickurile si curajul concurentilor. Simpatica atmosfera de acolo, cu muzica si veselie. De acolo, inca 2 coborari si la revedere. Atat platisem. Dar sunt foarte bucuroasa ca am fost si sper sa nu fie asta finalul zapezii pe anul asta.

Gump. Ziua de duminica 13 Martie a fost una speciala ,poate cea mai frumoasa zi pe care am petrecut-o la snowboard in Sinaia. Din telecabina am vazut peste tot iarba insa mai  mult a contat ca vedeam mereu linii continue de zapada.Am ales ca  prima coborare sa fie prin Valcelul Carpului intrand insa pe la releu , aceeasi intrare de la Sinaia Freeride Fest la Chinese Downhill .

Marius a fost ghidul nostru pe Carp ne-a aratat mai multe variante si mai multe abordari atat cat a fost posibil pe bucatile de zapada ramase fara iarba. Cu toate ca am ales mereu zapada  , am sarit peste multa iarba sau chiar am alunecat pe ea. Iar valcelul Carpului pe care eu nu mai mersesem a fost cea mai frumoasa parte a zilei. Cu multe viraje , ingust ,avand multe obstacole de ocolit si plin de soare  mi-a satisfacut toate poftele.Si cele mai ascunse bucurii puse la pastrat de anu trecut din canionul Malinului sau din V.Doamnei cand m-am dat printre branduse  au iesit la iveala .Nu se compara locurile si conditiile insa bucuria si placerea de aluneca a fost la fel de frumos gadilata.

In rest acelasi balci la 1500 cu porumb copt scos din sifonier, poze cu caini , transpiratie si fete obosite.In v. Dorului insa altceva, acolo chiar era un apres-ski insa nu prea merita coborarea pe o partie pe care nu intelegi cand vine partea inclinata printre multele bucati de fals plat.Am aruncat insa un ochi critic ,desigur, la concursul de jib :”ride, die or party” de la miorita. De sus nu arata deloc bine , insa sfertul de ora petrecut in mijlocul evenimentelor n-a fost deloc plictisitor.

A fost o zi buna in Sinaia cu treceri printr-o gama larga de tipuri de zapada , cu gama larga de temperaturi de  parca eram la un simulator de calatorie la ski si urma sa ne alegem unde sa fie . Noi ne-am ales sa coboram repede in Sinaia sa mancam intr-un loc special pentru noi si cat mai repede acasa sa vedem ce-a iesit in camerele foto.


mai jos Sab stapanind intrarea in fata mare:)

si fata mare in toata slendoarea

cat de mult ne-a placut in v dorului

ne-am intors grabiti la carp si-al sau fir splendid

I multumim lui Marius pentru poze , o parte din ele sunt facute de el,mai multe puteti vedea chiar unde scrie el : aici


4 comentarii

zeii au lipsit si ceata a acoperit Balea

Gump. Ajunsi la balea cascada week-endul trecut pe la  ora 10,  intelegem situatia spre care alergasem grabititi ,asa ca incep sa-i expun lui Matei teoria mea in care majoritatea initiativelor bune ale romanilor sfarsesc inecate-n bere pe-o bordura de trotuar.Si  uitandu-ne la cei 25-30 de oameni din fata noastra si la telecabina care se tot intorcea din cauza vantului,  Alex se apuca de citit in contradictie cu suflul poporului iar eu cu Matei adulmecam rapid oportunitatea  si dam drumu la prima bere.Eh si cu rabdare , tigari si bere cele trei argumente  specifice sportului romanesc la ora doua am urcat cu prima si ultima telecabina din programul si tariful oficial.

Atmosfera de pe platou era dominata de lumea putina ,  in mare parte partizanii hotelului si -ai bisericii de gheata oameni avand expresia fetei  personajelor din Stalker , privind de parca n-ar fi fost acolo, impersonal,atmosfera ce mi-a dat de  inteles ca e una din zilele cand zeii lipsesc.Stapanii Liniilor taiate agresiv din nori   si-ai dropurilor uriase au lasat naibii echipamentul in rastel si  au preferat probabil un ceai aromat  langa mangaierea calda a iubitei.

Urcand  in saua Doameni prin tot felu de urme inghetate  ne-am intalnit cu 2 skiori si mai sus cu alti 3. Si acestia au fost skiorii pe care i-am vazut in actiune in tot acest week-end.Prima zi de snowboard  a inceput abia pe la ora trei si s-a sfarsit rapid dupa 2 urcari in saua doamnei si cu doua coborari intr-o zapada frumoasa  acoperita de o crusta inselatoare .  Mi-a placut mult prima coborare spre lacul doamnei , mi-a adus aminte de bucuria de a aluneca , fara nici o grija , fara nici o regula.

Sfarsitul zilei primei zile l-am consumat  la cabana balea, o seara asezata si lunga cum demult n-am mai avut  cu nu stiu cate beri si nu stiu cate  povesti ,seara ce mi-a mers direct la suflet.Apropo : decorul kitsch al restaurantului de la balea  a fost salvat doar de un delicios cremsnit. Au un cremsnit cu foi multe a la bunica …da  sa nu ma pierd in detalii va spun doar ca la intoarcere ,ramas numai cu Matei, din cauza cetii  am avut dificultati sa ajungem la refugiu.

Iar a doua zi :Capra!Coborarea din saua Capra o dorinta veche si mult visata .Urcarea insa m-a pregatit pentru coborare. Ajunsi in sea dupa ultimii 20-30 m destul de tricky plini de gheata la suprafata care se spargea cu greu , ne-a intampinat Alex si un  vant puternic si uscat ce a inceput sa ma invarta ,sa-mi ia gandurile si sa le imprime cu apasare  o nuanta  colapsant-maronie. Cu putin noroc insa am plecat la timp din sea pana ca ceata sa invadeze tot platoul.Usor si cu Matei in avangarda am dat o frunza cinstita pana am iesit din gheata lucie. Au urmat cateva viraje chinuite pana am facut traversarea intr-un culoar din stanga cu o inclinatie frumoasa cu zapada multa si-o crusta de bun simt. Cateva viraje pana jos si -am ramas cu ochii pe linia de coborare…fusese  nemaipomenit pentru mine.

L-am asteptat pe Alex sa vina , el continuandu-si drumul pe vanatoarea lui Buteanu ,la o ciorba si cu ochii pe geamul de la paltinul privind  lung la culoarul de coborare.Fiind multa ceata insa n-am mai vazut mare lucru , iar retragerea spre masina a consemnat si una din cele mai proaste decizii luate de mine . Pe la 4 jumate am plecat si- am preferat sa nu iau telecabina , sperand ca daca ceata va disparea macar pentru 10 min voi putea ajunge in 5 min jos la cascada. Insa nu a fost asa , vizibilitatea varia  undeva intre 2 si 7m astfel ca am coborat mult numai pe transfagarasan fiind  prea riscant sa incerc pe sub firul telecabinei  pe snowboard ,avand in vedere ca orice bolovan sau stanca il vedeam abia cand eram la 2-3m de el riscand in orice moment sa  cad  intr-o groapa sau sa ma infig intr-o piatra acoperita de  un praf zapada. In plus ca sa-mi fie esecul si mai mare pe placa nu alunecam pe transfagarasan , panta fiind prea mica si ramanand impotmolit in zapada. Un drum de 14km pe care l-am facut in mare parte in booti , noroc cu niste urme batute pe soare care au scurtat mult din drum.Matei si cu Alex m-au asteptat mult tot drumul si ei, pe skiuri putand aluneca usor ,ar fi ajuns mult mai repede .Iar daca Sab ar fi fost cu mine n-as fi luat dezicia asta proasta.

La 9 :30 PM am ajuns si eu la masina bucuros ca dupa ce am injurat intr-una tot drumul  am avut o iesire cu cateva coborari frumoase , fara nici o accidentare ceea ce-i mai important , cu voie buna si mult umor .La doua datorita fratelui Matei ma intindeam in pat spunandu-mi cu voce tare: CAND E CEATA LUATI TELECABINA!MEREU!


in prima zi vremea boema  ne-a oferit numai piscuri insorite

a doua zi insa ceata a acaparat tot obiectivul.

Si-n incheiere o  perspectiva cu actiunea  din Capra, prin obiectivul lui Matei.


Un comentariu

a 3-a oara in pirin!

Sab.

Bansko e deja un cliseu acum. Daca pana si Catavencu a ajuns acolo! Cand am fost noi acum 2 ani nu prea mersesera multi acolo. Am plecat un pic speriati de toate legendele despre “talhariile” bulgarilor. Din cauza asta nu a vrut nimeni sa vina cu noi. Ei bine ne-am intors intregi, cu rinichi cu tot dar plini de povesti interesante de spus la prieteni.

Anul trecut cand am fost a 2-a oara in Bansko am zis: gata! Am vazut tot ce imi poate oferi aceasta statiune, a fost frumos, mi-a placut, dar acum vreau altceva. Cel putin Austria scrie pe noi! Ca de obicei cand iti faci planuri mari, nu se indeplinesc, si iata-ne pentru a 3-a oara consecutiv in acelasi loc. Nu mi-a parut rau. Cu fiecare an am avut din ce in ce mai mult, si daca prima oara am stat intr-o pensiune micuta (dar destul de centrala)si doar cu un mic dejun amarit, anul asta ne-am rasfatat si noi la 3 stele. Cu piscina, cu sauna, si hamam si mancare din belsug! Daca prima oara mergeam pe jos pe toata lungimea strazii Pirin pana la gondola, anul asta am avut ski-bus. Daca prima oara am avut zapada sa ne punem si in cap, anul asta am avut gheata . Trebuia sa fie ceva. Dar nu mi-a parut rau. Am castigat experienta pe zapada inghetata si rapida, si vanatai in fund. Nu mai cazusem de mult, dar acum cred ca am compensat pentru toti anii astia.

Tomba era o provocare in fiecare zi, dar eu si Gump ne-am descurcat acolo mai bine poate decat pe partiile usoare. Era liber si aveai timp sa iti calculezi miscarile, plus ca eram mult mai prudenti.

Echipa a fost formata din: Gump, Sab,Irina,Mavro,Andrei si Laura. Ne-am combinat cu Irina si Mavro la un apartament, care a fost foarte primitor si calduros. Programul a fost stabilit instant si nu prea a suferit multe modificari. E de ajuns sa va povestesc o zi si le veti sti pe toate. Dimineata trezirea la 7.30, mic dejunul la 8.00 (concursul era care mananca mai mult ca sa ii ajunga pana la 7 seara), la 8.30 ne echipam si ne urcam in shuttle si deja la 9 faceam prima coborare. Ca si in anii trecuti, dimineata era perioada perfecta sa te dai. Putina lume, zapada acceptabila, proaspat asternuta de tunuri, si parca si fortele noastre erau proaspete. Dupa ce dadeam o tura pe partiile care apoi se aglomerau incet incet, ne retrageam pe Tomba. Irina si Mavro alternau skiul cu placa, iar in zilele in care ei erau cu placa ne puteam odihni un pic fiindca mergeau si ei mai incet. (desi Mavro nu as spune) Dar cand aveau skiurile era destul de greu sa tinem pasul cu ei. Asta ne-a ambitionat! Cu toate astea, pe la 3 mi se ducea cheful de gheata si aglomeratie si nu ma mai tineau picioarele sa incerc Tomba, asa ca incet incet ne pregateam de plecare. Urma piscina la hotel, care desi foarte mica, reusea sa ne relaxeze un pic. Nu se putea sa ratam sauna in care Gump si-a etalat talentele de ‘vraci’, si hamamul unde baietii se chinuiau sa seteze probabil cea mai mare cantitate de aburi pe care am inspirat-o vreodata. Nu rezistam in nici unul din cele 3 locuri mai mult de 5-10 minute, asa ca eram vazuti permanent alergand in sir indian, fie inghetati de la apa din piscina, fie transpirati de la sauna si hamam. Important e ca oamenii s-au prins rapid ca daca intram noi in una din acele camere, nu mai aveau nici o sansa la liniste, asa ca paraseau rapid locul. A rezistat cu noi numai o grecoaica pe care am gasit-o in sauna si care desi nu stia o boaba de engleza, a ras la toate glumele noastre! Interactiunea cu cei din hotel s-a oprit cam la atat, caci eram singurii romani de acolo ( din fericire) si singurii cu care ne mai ciocneam erau niste macedoneni grasi ( unul fiind chiar cel dupa care a fost desenat personajul Shrek), baieti de treaba de altfel, dar pur si simplu nu ne-am facut curajul sa intram in vorba cu ei. La 7 punct, si noi si macedonenii rupeam usa restaurantului. Am fost foarte multumiti de mancare si in fiecare seara puteai gasi ceva pe placul tau. Pentru seara aveam tot timpul planuri mari, si cu toate astea eu in fiecare seara am reusit sa ii pacalesc adormind pe canapea nu mai tarziu de ora 9. Mai pensionareste de atat nu am petrecut niciodata! Timpul a trecut foarte repede si pana sa mi se faca vanataile galbene am si ajuns acasa.

Concluzia mea este ca: gata! Am vazut tot ce imi poate oferi aceasta statiune, a fost frumos, mi-a placut, dar acum vreau altceva. Cel putin Austria scrie pe noi!

Gump.A 3-a oara in Bansko a fost cu zapada lor. Inca nu m-am decis daca a fost noroc sau ghinion insa zapada naturala lipsea din realitate si se ascundea in amintiri.Primele zile au fost  pline de sentimente contrare semanand cu inceputul unei emisiuni de stiri ;bilantul partiilor deschise era de 9 ,acoperite in intregime de tunuri pentru zapada, le stiam pe toate, ne placeau doar 2-3 insa nu prea aveam chef sa alunecam direct pe tomba  (partie neagra )avand in vedere ca anii trecuti am intrat o data sau de doua ori , fiind grea pentru nivelul de atunci.Si mai mult dintr-o superstitie cum sa nu-mi rup oasele din prima zi, abia in a doua am simtit ca sunt pe partii. Am cautat viteza si controlul , rezultatul fiind mult vant invadandu-mi narile plecate dupa adrenalina . Sa nu intelegeti gresit, am mai fost pe partii batute perfect insa cu zapada multa. Acum erau piste cu baza puternica de zapada tare si foarte rapida a carei oferta era clara : ori te dai in forta si concentrat ori vai de fundu tau. Am acceptat ambele variante , doua zile cat m-au tinut picioarele am gasit adrenalina virajelor in viteza iar doua zile cat am vrut sa fiu relaxat m-a durut pana si  mintea de cate ori am dat cu fundul de zapada inghetata incercand sa valsez usor luand linia lui Sab cea gratioasa .

S-a intamplat ca a 3-a oara am avut cele mai misto conditii de cazare la Orbilux cu o zona super buna de relaxare , baia turceasca in combinatie cu 3 lungimi de brate intr-un bazin cat un iaz facand minuni a 2-a zi pe partie.De fapt am avut o revelatie la Bansko:  exista alternativa la echinacea : Piscina +Hamam.

Atmosfera pe care am intalnit-o in bansko ,orasul ce da si numele domeniului schiabil de la  poalele Pirinului  , e una de sarbatoare in fiecare zi ,  cu zambete si fete albicioase  de britanici , cu rasete lungi si zgomotoase de balcanici (romani si  macedoneni in principal anul asta), cu frunti incretite si cuvinte puternice de rusi dominata de calmul si amabilitatea volatila a bulgarilor. Atentia mi-a fost de multe ori furata pe strada de catre PR-ul carciumilor , acei oameni care se zbateau insistent sa te atraga in restaurantul sau pub-ul lor , pentru ca te ocheau de la distanta , te ascultau si nu de multe ori au inceput in cuvinte simple sa-mi prezinte in romana ce gasesc de mancare si ce reduceri  pot avea.Mi s-a parut o dovada de orientare nemaipomenita catre client.Bansko are specific , e un lucru de necontestat , si are o atmosfera placut balcanica cu influentele tumultului britanic.La fel ca un produs gasit intr-unul din magazinele de dulciuri autohtone, o combinatie de vis plina de nuga moale si  glazurata cu miez de nuca . Si da , nu m-am abtinut si-am luat-o pe Sab la o plimbare prin piata al carei rezultat a fost insa doar un kil de mandarine de 2 lei mici si delicioase . Asta dupa ce colindasem vreo doua ore magazine si strazi, pentru niste papuci de casa  , papuci made in Romania de 4lev sau 8 lei ce ne asteptau in cel mai cooperatist butic poate din intreg oraselul  cu arhitectura lui opusa socialismului . Senzatia din piata i-o dedic batranului si mai nou sanatosului  Punky ,   m-am simtit nemaipomenit ,  printe oameni ,printre oferte , printre multe fructe  si  produse din miere  insa nu era sufocant deloc iar comerciantii nu aveau nici o zvacnire de insistenta .

Printre alte povesti si episoade din aceasta calatorie merita amintite doua. Primul episod e cu macedonenii nostri din hotel, acesti oameni m-au facut sa-i privesc altfel pe fratii, verii, nepotii Becali. Erau un grup de vreo 12-15 pers intre 2 si 70 de ani cred. La masa era o pozitionare clara: Barbatii mancau la o masa iar femeile hraneau Copii. Din cand in cand Barbatii isi mai vizitau odraslele , le mangaiau, radeau un pic la ele si mandrii se intorceau la masa lor.I-am zarit doar pe Barbati si la piscina, nu in piscina pentru ca nu intrau in apa , stateau doar pe sezlong beau o bere si palavrageau. Cam asta era felul lor pur si simplu , dealtfel foarte simpatici ne zambeam intr-una.

A doua amintire marcanta a fost un episod cu Sab pe skiuri in care am ras cu lacrimi. Eram cu gura pana la urechi cand Sab a incercat vechi si celebru sport , nobil si elegant, si-n acelasi timp cu lacrimi in ochi , frematand la fiecare cadere in lateral si gandindu-ma doar la ligamente rupte sau la „policele skiorului”.Chiar mi-a fost frica , vazand-o in pozitia incepatorului , adica aia de scremut, incercand plina de gratie  sa faca un viraj. Culmea e ca i-au iesit , pot spune ca am vazut-o reusind sa faca 2 viraje legate.Bravo Sab sunt tare mandru poate dupa ce inveti tu , sa fii instructorul meu asa cum ai fost si la placa , si vom alterna si noi zilele de  ski cu snowboard.

.

se poate vedea mai jos cata zapada era prin padure la 1800m , partea buna  e ca macar era partii .

mai jos mavro bucurandu-se de viata

si tot asa…

 

 

in poza de mai jos prima zi de ski pentru Sab,promit mai multe foto pe aceasta tema

si ne-a mancat in fund sa mergem si la statia de telescaun de la todorka pe sub telescaunul nou care nu mergea

un horn din todorka la care in nici un an nu i-am vazut peretii , extraordinar de putina zapada, insa i-am pus gand rau , cine stie peste ani….

unele poze sunt de la irina si mavro pe care-i gasiti aici



2 comentarii

White Sunday

Sab.

Dupa o zi de sambata ploioasa si urata( in care matizul s-a razbunat pe noi si nu a mai vrut sa porneasca, iar eu m-am razbunat pe Gump), in timp ce eram la snowshow, suntem invaluiti de vestile despre zapada care se asternea la munte. La inceput neincrezatori, apoi din ce in ce mai entuziasmati am hotarat cu Marius sa dam o fuga pana la munte duminica. Nu stiam unde si cum, mergeam in cautarea powderului cu care ne-a amenintat Radu. Si plecam!
Echipa de cautatori e formata din Gumpus, Sab, Mariusica si Dragos ( care vroia sa faca o vale mai degraba decat sa schieze).
Pe drum sunam la telecabina din Sinaia, si lucratoarea de acolo ne anunta „pe cuvantul ei” ca nu e zapada. Auzim insa zvonul ca in Predeal e cel mai mare strat. Calc peste hotararea mea de a nu mai pune snowboardul in Predeal si mergem acolo. Surpriza placuta! Powderul cat casa, loc de parcare(gratis), lume putina, si-a pornit si telescaunul. Daca nu era 16 lei urcarea puteam spune ca e perfect. Dar a meritat! Pe bune ca a meritat! Sentimentul alunecarii pentru prima oara pe anul asta m-a facut sa uit de toate grijile si sa ma bucur pur si simplu de ceva atat de simplu, de curat si de alb. De 3 ori m-am bucurat ca atat ne-au tinut buzunarele sa urcam.
Nu ne-am grabit, am savurat la maxim fiecare viraj. Marius era suparat pe schiurile lui dar sunt sigura ca pana la urma s-a bucurat si el la fel ca noi. Asa de mult incat ne-a si parasit la un moment dat pentru o tura mica pana la cabana Garbova pe Clabucetul Taurului.
Ziua s-a incheiat poetic in momentul in care la intrarea noastra in Bucuresti domnul Primar a aprins luminitele colorate in semn de apreciere pentru intoarcerea unor eroi care si-au implinit cu succes cautarea.

Gump.

O poveste care incepe de unde se putea mai bine :din copilarie. Atunci mai ningea intr-o zi si-o noapte juma de metru fara sa se topeasca.Si povestea continua cu ziua de sambata   la snow show unde printre multi oameni pasionati se murmurau nume de statiuni si straturi de zapada. Printre mesajele hotaratoare a fost si cel al lui Radu care inante sa plecam  de la expozitie  , vorbind la telefon ne schita cu mana in aer ca e deja  juma de metru de zapada cazuta proaspat.Eh si din Sinaia cum era in planul initial s-a facut pe drum  Predeal, iar din echipa noastra : eu cu Sab, Marius si Dragos , pe Dragos l-am lasat la intrarea in poteca catre cerb si ne-am transformat pe partie in eu, Sab, Marius,Malutzu si Catalin.Numai virusati de nadejde.NU ma intorc sa-mi exprim si dorinta nebuna de a pleca la trekking cu Dragos va spun doar ca  v.ALba si Costila aratau demential, cat am stat in drum sa-si ia Dragos echipamentu aproape ca am respirat mai putin de emotie.

Prieteni ! Am vazut Predealul asa cum nu stiu daca am sa-l mai prind vreodata: duminica pe la ora 10 vreo eram vreo 20 de persoane la telescaunul care a a pornit abia pe la 10 jumate.Si tot atatia am fost cam toata ziua pe partiile devenite peste zi si peste noapte loc de joaca si de freeride.Duminica Predeal  nu a mai insemnat inghesuiala , nesimtire,pietre,ciuda si s-a transfosrmat pentru o zi in Libertate,Bucurie,Placere, Linii frumoase, Cazaturi Fara Dureri si Voie buna …Pana la urma tot natura ne-a facut fericiti pe toti si ne-a oferit o zi cu un POWDER grav de tot .

PS. Daca lipsesc din poze ramaneti relaxati si cu ochii mari , am cateva foarte misto si ramane ca ele sa fie descoperite in cardul din camera foto a lui Mariusica , camera ce se odihneste in pulvarul de pe Clabucet.

o frantura de Bucegi inghetat ….asa ca sa va faca pofta , vaile sunt special ascunse

iar mai jos urmeaza: Maluztu

Catalin

Marius si poate poza in care as fi putut sa apar…:)

Rider Mariusica a prins o zi mare in pulvar

Sab


ehh si-a venit si lumina si vremea sa facem cate-o poza

Sab  a avut in doua randuri coborari superbe, mai jos cateva imagini dintr-un run frumos:

Echipa virusatilor

Pe data viitoare!



4 comentarii

ciucasul si powder-ul


Am ajuns s-o fac si pe asta!S-o las pe Sab in garda la municipal iar eu sa umblu prin muntii nostrii sa caut zapada promisa.

Povestea incepe de luni cand Marius ma ademeneste la o prima iesire ski/snowboard offpiste.Intre timp ajunsese ca vineri  sa-mi propuna o dezmortire  rezonabila cu bicicleta insa nici unul din noi nu ne mai luam gandul de la cateva viraje .Si  pentru ca  semnele erau clare, aveam febra zapezii,  ne-am anturat duminica dimineata  cu Matei si Georgiana. Ce-a rezultat din aceasta intalnire   a fost o echipa de vanatori de zapada .Cum de la cabana muntele rosu , zapada se zarea firav printre firele de iarba puternice , nu ne-am grabit la omleta plina de 6-7 rondele de cabanos stiind ca sa gasim ceva pe care sa ne alunecam  va fi mai mult un test psihic. Noroc ca vorbeam aceeasi limba. Atentie insa: la cabana din Ciucas nu au bere Ciucas, pe Marius la nemultumit total aceasta descoperire.Expresiile zilei s-au cam invartit in jurulcuvintelor powder ,rece,iarna,gheata si nicidecum la radacini, pietre ,iarba ,crengi. Asa ca   la ora pranzului eram precum cautatorii de apa din desert care dupa zile intregi de cautari intra intr-un fel de transa si-n mintea lor suna doar : trebuie sa fie undeva.Am mai ascultat de cateva ori teoria ca zapada nu e pe unde mergem fiindca o ia vantu si-o baga in vai. Cand era aproape  sa se duca energia din ultimele bucatele de cabanos vine si surpriza zilei. Ne lasa Matei masca  la intrarea in ” Vacelul lui Horatiu” cu mesajul veniti ca e fresh powder .Ce-a urmat , he he , a urmat un dezmat : linii pline de flow, strigate de bucurie prin  virajele  nebune  ale valcelui, dropuri de pe brazi ce blocau trecerea , freeride spirit si multe alte placeri vinovate. N-a fost zapada ok pana jos de tot  sa nu distrugem echipamentul ales  ,insa si retragerea din vale a avut farmecul ei. Demult nu mai simtisem zapada sa scartaie sub picioare prin jgeaburi mici si relaxate ,radacini ,bolovani si ce mai era pe dedesubt. Insa n-a tinut mult ca am iesit in forestieru ce duce la Cab Ciucas , forestier care era la fel ca drumu de vara din sinaia in zilele cu zapada . Adica alta portiune unde i-am dat full power .Am mai  stat la glume pe poteca spre muntele rosu si dupa ultimul urcus am incheiat apoteotic ziua pe placa zburdand in viraje pana la cabana. De revenit o un lucru sigur pe care o sa-l facem fiindca tot valcelul arata demential , accesul se face usor iar retragerea e foarte frumoasa.Asa ca ii multumesc lui Marius ca s-a tinut de mine cu ideea de a aluneca in week-end si lui Matei pentru Valcel lui Horatiu si entertainment.

Finalul zilei si intoarcerea catre casa a fost voioasa si ingandurata de minunatul powder gasit in Ciucas si de dedicatia lui Matei : Anotimuri , Vali Sterian.

In incheiere va doresc si voua acelasi lucru : Numai Pulvar.

Mai sus : Marius si Georgiana cam indoiti si Matei care se pregatea  de un test.

Ciucasul incaruntit. Si mai jos Matei care bucuros astepta sa ne traga in poza.

Si mai jos replica Ciucasului la drumu de vara.

Imi era un dor de poteci albe….

Si cateva poze marca Matei Laudoniu

Hehe ii eram dator de la Balea lui Marius :  Rider Mariusica la final.


Mai  frumoase si mai graitoare fotografii gasiti la Matei si la Marius .