calatorie cu nebunie

imagini memorate printre oameni,pietre, lacuri, paduri,caramizi.imagini patate de mancare ,de muzica, de povesti


Un comentariu

Oberstdorf, acolo e de trait

Asa mult ne-a placut in Oberstdorf ca weekendul urmator ne-am urcat in masina si i-am mai facut o vizita lui Tim. Am ajuns lejer pe la 12 acolo, luandu-ne timp inainte sa bem cafeaua in liniste si sa lenevim ca de sambata dimineata. Acolo ne-a intampinal Tim care a fost bucuros sa ne faca un tur al casei lui si al orasului si sa ne invite sa stam si peste noapte la el. De ce nu?

Orasul dupa spusele lui Gump e prea batranesc. Pentru mine a fost perfect. Numai case frumoase, multe posibilitati de trasee de catarat, de trekking sau bicla, Tim isi lua laptele si carnea direct de la tarani, toata lumea se cunostea, si centrul desi mic, era plin de turisti si de viata. Dar ce m-a cucerit definitiv a fost ideea de a ma trezi in fiecare zi cu privelistea muntilor in jur. Asta mi-am dorit toata viata, primul lucru pe care il vad pe fereastra cand ma trezesc sa fie un munte.

Asa ca sambata ne-am catarat:

Am punctat si primul meu traseu cap. Nu a fost mare lucru, dar pentru mine a fost extraordinar!

Seara ne-am retras la o bere in curtea lui Tim, stand intinsi pe iarba si povestind. Tim ne-a aratat pozele lui din excursiile in Alaska si am ramas cu gura cascata.

Duminica a inceput urat, cu ploaie torentiala, si eram aproape hotarati sa plecam spre casa. Pana am terminat cu micul dejun am vazut ca incepe sa se lumineze asa ca am hotarat sa dam inca o sansa acelei zile.

Am pornit la un scurt traseu condusi de Tim care ne descria foarte frumos toate varfurile din jur. Incet incet a inceput sa se arate soarele total, si sa fie (cum spune Marius) „o vreme de manual! „. Am parcurs un drum asfaltat de cativa km pana  la o cabana de unde pornea traseul nostru. Urmarind poza de mai jos traseul mergea prin dreapta cascadei si iesea apoi undeva in stanga ei , in dreptul unui lac superb de unde si izvora acel rau.

Tim fascinat de un sarpe:

Tim, it seams like you made it out allright this time!  Better not force your luck! 🙂

In poza de jos se vede cabana pe care am lasa-o in spate si mai sus drumul pe care l-am parcurs pana la ea.

Din perspectiva mea insa , sus vazutul , Oberstdorf  are avantajul ca ofera foarte multe vai foarte apropiate intre ele (adica nu 10 km)fiecare lasandu-ti tot felul de posibilitati de a junge in creasta. O creasta superba , lunga , ce deschide imagini superbe catre varfuri de cca 2500m. adica destul de inalt cat sa te simti bine, dar in mare parte foarte accesibil. Cel mai placut lucru pentru mine insa a fost  ca m-am simtit liber sa aleg orice poteca vreau sa-mi fac orice traseu vreau.In multe masive alte asemanatoare ca frumusete de prin imprejurimi sau mai departate , turismul industrial iti ingradeste informatiile in jurul instalatiilor si carciumilor ce le poti gasi in cateva trasee incat daca vrei cu adevarat sa-ti faci un traseu ajungi sa pierzi  multe ore in plus cautand accesul in trasee. iar presiunea asta n-am simtit-o cand m-am uitat in Oberstdorf.

revenind la week-endul cu pricina ,m-am relaxat cum demult nu mai avusesem parte. catarat juma de zi sambata cu bere ascunsa in iarba din spatele pensiunilor dragute iar a 2-a zi un traseu ce poate fi descris in 3 etape :

1 pe drumul de legatura semi-forestier catre intrarea in traseu , tim bucuros ca a vazut un sarpe in drum l-a agitat cu un bat vreo 10 min incercand sa puna mana pe el sa-l studieze pe-ndelete…insa sarpele i-a intors doar replici agresive incercand sa-l muste stricandu-i oricarui pasionat tot chefu. Asa ca seara l-a cautat pe net pe serpisor si l-a gasit pe wikipedia la veninosi. Bravo Tim tine-o tot asa …esti cel mai bun. Si mai bun a fost un mos simpatic care se oprise si el la sarpe pe care l-am intrebat daca e veninos mos care ne-a raspuns foarte sigur pe el ca NU.

2 traseul pana la lacul (glaciar desigur:)) ) e foarte misto numai cu urcare abrupta vreo 2.5h si 800m dif. de nivel, poteca traversand 2 cascade superbe numa bune cat sa nu cari apa cu tine.ahh si sigur de altfel. Tim si-a semi camuflat bicicleta in niste boscheti uriasi(un ochi de cunoscator ar fi ginit-o din creasta,si-n 30 de min era la ea pe ocolite).

3.retragerea cu spatele la furtuna l-am facut in cel mai distractiv mod : pe roller. O trotineta cu roti de 20′ , cu care poti sa faci drifturi , sa sari , sa te rasucesti daca vrei …si cel mai important : sa nu te mai doara talpile ca dracu dupa 7 km de asfalt

PS            Telemeaua de Oaie (numai aceea grasa cu gust puternic  , untoasa, care se taie felie subtire si nu se sfarama)  incepe sa sparga granitele  gusturilor balcanice ,Tim fiind coplesit de experienta branzei telemea  cu rosii.

Lacul Seealpsee:


Coborarea de pe munte a capatat un alt farmec odata ce am descoperit aceste trotinete nemaipomenite care ne-au ajutat sa ajungem in timp record inapoi in Oberstdorf. Faptul ca ploua nu ne-a descurajat si nici impiedicat, ba chiar a facut experienta mai frumoasa! Gump a dat normal niste drifturi cum numai el stie sa faca.

Oberstdorful sau ce priveliste am putea avea dimineata la trezire:


2 comentarii

Totul e bine cand ai prieteni la tine

De cand suntem aici am dat anunt ca asteptam vizite. Pana acum si-au facut aparitia spontan intr-o marti Cris si Dexter. Desi primele zile din motiv de munca au fost lasati sa umble singuri pe unde au vazut cu ochii (in prima zi au umblat in jurul casei crezand ca au pierdut-o pe Uma, cand de fapt ea statea comod ascunsa si razand de ei probabil). A fost ca in vremurile bune, cu bere seara si muzica, stand pe balconul din caminul nostru aflat chiar langa spital. Singura diferenta e ca in vremurile bune nu ma lua somnul la 11 .

In zilele libere am colindat impreuna prin jurul si in centrul Lindaului. Am mers pe jos de-a lungul lacului facand tot felul de opriri in locuri in care ni se parea ca ceva e interesant. Spre exemplu am stat o ora langa o balta in centrul careia erau niste nuferi. Cris vroia neaparat sa vada un nufar de aproape asa ca a inceput o adevarata confruntare de tehnica, echilibristica, idei inovative si cautare de crengi suficient de lungi cu care sa apucam un nufar. Dupa lungi chinuri Dexter a iesit victorios cu nufarul in mana, dupa ce intrase deja pana la genunchi in baltoaca. Avem dovezi fotografice.

Apoi am gasit o poiana linistita cu cativa copaci unde am atarnat Slacklineul si eu am incercat pentru prima oara sa fac cativa pasi pe el. Gump care era deja maestru ne-a aratat tuturor cum se face.

Seara s-a incheiat cu o oprire la o berarie unde am insistat ca prietenii nostrii sa guste din specialitatea nemteasca numita Weißwurst.

Urmatoarea zi am dedicat-o cataratului. Stiam de la un coleg de-al lui gump care sta in Oberstdorf ca acolo e un perete dragut cu trasee simple dar frumoase. Noroc ca Dexter si Cristina venisera cu tot echipamentul, noi neavand inca coarda si bucle. Dupa ceva timp a venit si colegul lui Gump, Tim un american super de treaba care probabil va mai aparea in povestile noastre.

A fost o super zi de catarat in care am reusit sa simtim din nou gustul pe care il pierdusem deja de un an de zile.

La plecare am facut o pauza de o bere langa un lac pe langa care trecea drumul nostru.Asa am terminat o zi perfecta in care mi-au zburat gandurile negre si m-am incarcat cu baterii noi.


4 comentarii

Tainele falezelor din Basarbovo

Sab.

Acum cativa ani aveam o idee fixa. Eu nu o sa fac niciodata escalada. Cu greu am ajuns sa merg la panou, si acolo mai mult asa ca sa mai fac un pic de miscare pe timpul iernii, in oras.

Ei bine, ieri am fost prima oara pe stanca. La Basarabovo. Cu niste oameni foarte de treaba, fapt ce m-a ajutat extraordinar de mult. Am fost multi si veseli, am avut chitara si o voce superba, si multa multa sustinere in a incerca sa ne cataram. Inainte de prima urcare imi dardaiau picioarele ( de frig? ) si nu am putut sa mananc nimic. Aveam emotii. Ca inainte de un examen. Imi e greu sa invat sa am incredere in fortele mele, dar cred ca am depasit niste praguri psihologice foarte importante, si de acum incolo stiu ca vreau sa mai fac asta!

Spre dupa-amiaza a venit si soarele sa ne salute.

Gump.Am primit  initierea in tainele peretilor ,in miros de primavara tanara si-n lumina invatimentelor lui Oase &Co.Despre Basarabovo(Basarbovo) citisem cu mult timp inante ca fiind un loc perfect pentru trasee de  escalada, de bicicleta dar si  pentru pelerinaj la Pestera Sf.Dimitrie.Ce sa mai la nici 20 de minute de Giurgiu ne-a asteptat un loc potrivit pentru incepatori cu trasee variate , insirate pe mai multe grade(eu  personal am vazut de la 5 la 8  poate mai erau si altele)si cu vreme prietenoasa.In colonia romaneasca de la Basarabovo , pentru ca noi eram 10 si-au mai venit 3- 4 masini de RO,atmosfera a fost nemaipomenita toata ziua. Am ras pe saturate ,am catarat pe saturate si mi-am implinit si dorinta sa merg si eu prima oara in  cap de coarda pe un traseu.Iar initierea ca vorbeam mai devreme de ea , a fost facuta de Razvan Badea aka Oase intr-un mare fel , am cunoscut multi oameni care sa fie buni in ceea ce fac insa putini care sa poate explica si altora.Eu unul nu pot sintetiza in cateva fraze clare  incat sa-i ramana altuia in minte. In 10 min in masina ne-a trecut si prin etica escaladei , prin istoria  tipurilor de asigurare si ne-a expus breviarul catararii.La sfarsitul zilei ma gandeam: prima oara la perete o sa-mi trimit copilul  cu Oase , apoi o sa ne distram impreuna…

Am spus ca nu batea vantu?Ca a fost alta senzatie fata de panou? Pentru mine motivatia  si bucuria dezvaluirii inseamna foarte mult , asa ca toata ziua am fost concentrat si bucuros , m-am relaxat pentru 2-3 saptamani, nu m-am mai gandit la absolut nici o problema , la nici un plan , la nimic altceva in afara de miscari si solutii pentru a merge mai departe…si in multe randuri am reusit , unde am ramas blocat mai trebuie sa ma gandesc.Asa ca Basarabovo are multe pentru mine  in perioada urmatoare.

Mai jos  in splendoarea norilor,colegi determinati

Am avut o multumire mare  cand am ajuns in top


uitati-o si pe Rox in actiune pe un traseu unde m-am chinuit eu tare spre finalul zilei,fara sa-l termin

PS drumu cu tot cu taxe de pod a costat 24ron .bulgareta n-am luat, n-a fost nevoie.


Un comentariu

Süd-Tirol

Dragi cititori: in urma unor disfunctionalitati ale domeniului wordpress.com , nu am putut sa aducem acest post la forma dorita.Nici macar povestea nu este in intregime. Rezolvam  problema cu wordpress.com intr-o zi poate.Sab a pierdut deja a 3-a batalie cu un script mincinos.Dar e aproape de victorie…

Sab:

Surpriza de ziua mea: plecare in Tirolul de sud! La inceput, eram in vizita la tatal meu in Germania, in München. De ziua mea aflu ca urmatoarea zi era planificata o excursie in nordul Italiei, in niste munti de care stiu prea putin. Ce am aflat imediat: peste 3000 m si „poate si un pic ghetar” cum a prezentat tata situatia.

Am plecat usor la drum, cu rulota si cortul din dotare, destinatia fiind Naturno

( http://www.naturns.it/index.php?sys%5Blang%5D=it).

Am campat in Wald- Camping, care m-a impresionat foarte placut , as putea sa spun ca e cel mai bine organizat camping in care am stat. Plus ca are si piscina ( destul de mica insa) in care s-a delectat Gump zilnic. Eu..mai putin ca eram racita iar afara era un ger teribil. Apropo de ger, cred ca am fost votati „cei mai infofoliti oameni” ! Acolo se pare ca toti sunt obisnuiti cu clima mai rece si li se pare normal sa poarte pantaloni scurti …in conditiile in care eu ma gandeam serios daca sa apelez la a doua pereche de pantaloni.

Am prins doua zile superbe, si inca 2 ploioase. Noroc ca de cum am instalat rulota si cortul, vecinul de parcela –  care ne luase deja in primire cu glume si poate si cu o bere daca l-am fi bagat mai mult in seama– ne-a anuntat prognoza meteo: de sambata incepe sa ploua. Nu-i nimic, avem ce face si pe vreme urata. Suntem aproape de Merano, un oras pe care trebuia neaparat sa il vizitam. Vecinul cred ca vizitase deja tot. Statea…relaxat..bea bere…si imi mai spunea cate o gluma in dialectul lui pe care eu desigur ca nu il intelegeam dar la care radeam copios!

Acolo toti vorbeau oricum germana, in afara de un singur chelner de la o cabana care stia numai italiana…dar de care o sa va povesteasca Gump.

Asa ca urmatoarea zi am sarit in masina si am plecat spre Schnalstal. O vale cunoscuta mai mult pentru ski, dar care pe noi ne-a primit cu niste peisaje uimitoare de toamna . Ne gandeam atunci: Marius ar fi coplesit de asemenea culori si nu ar inceta sa faca poze si sa le descrie cu cele mai frumoase cuvinte!

Cam asa arata traseul facut de noi, unul usurel ( ca eram si cu „batranii”) dar superb. Am plecat de la lacul Vernagger si am ajuns impreuna pana la cabana Schöne Aussicht. Acolo eu si Gump am mai urcat un pic pana spre 3200 m pana cand puteam sa avem o priveliste si mai buna spre lanturile muntoase ce ne inconjurau. Am facut o sedinta foto si am coborat grabiti ca sa ii prindem din urma pe parinti.


Pana aici au fost amintirile foto din Valea Schnals.

mai sus se poate vedea destul de clar cum iahnia de fasole cu costita e un deliciu chiar si-n tirolul de sud.

Ziua 2 de soare. Alt traseu extraordinar de frumos. Nu ma pot decide care mi-a placut mai mult. Cred totusi ca asta este castigator. Martelltal.

Aici a fost si mai frig, si parca peisajul era mai spre iarna. Din loc in loc regiuni de gheata pe poteca, aveam in fata muntii acoperiti de ghetar, si soarele era asa de puternic ca imi venea sa raman numai in tricou. Bine ca nu am incercat asta!

Gump.

Plimbarea fermecatoare in tirol a inceput cum nu se putea mai bine din Munchen(cel mai nordic stat italian , cum mai spun oamenii locului ).

Valea care trece din Austria in Italia si taie muntii : Vinschgau Tal e plina de cultivatori de mere , de vii ,de castele si de cate o bisericute frumoasa .Asa ca  peisajul din turul frantei sau turul italiei l-am recunoscut imediat, aproape ca imi venea sa spun copilareste: ahh am mai vazut asta acum doi ani cand a trecut plutonul pe acolo….si pentru ca am adus vorba de pluton. Zona asta a fost de-a lungul timpului intr-o disputa de sute de ani intre austrieci si italieni. Daca dupa primul razboi mondial au avut-o austriecii , la sfarsitul celui de-al doilea a ramas Italiei.Prin munti am gasit bisericute comemorand mortii din razboaie si cateva placute  in care e povestit  romantat frontul de la 3000m. Eu in urma lecturii , am ramas cu ideea ca mai multe victime a facut frigul si altitudinea decat au facut gloantele.Si cum dupa al doilea razboi mondial zona a revenit in intregime Italiei , confruntarile cu partizanii au existat pana in ’70 cand zona a devenit autonoma sub numele de regiunea autonoma Trentino-Alto,provincia Bolzan-Bolzano. Datele despre autonomie , partizani , atentate le am de la Bogdan.Ce a iesit din imbinarea de germana cu italiana , din austrieci si italieni e nemaipomenit.Despre orasele de pe Vinschgau Tal(Val Venosta) imi voi aminti alta data. Insa pot sa va spun ca a fost dragoste la prima vedere. Atmosfera e mixata de suflul italian si cel austriac iar turistii  colorati sunt preponderent din Germania.Asa ca zona asta m-a dat gata prin arhitectura frumoasa, prin atmosfera boema si prin serviciile si organizarea locala nespecifice Italiei. Chiar si preturile mi s-au parut mult mai cu bun simt decat in alte zone din Italia.

Noi am de-a lungul acestei vai am petrecut noptile in Naturs-Naturno. Un sat-orasel cochet pe care-l vedeam doar din masina dimineata la plecare si seara la intoarcere.Eh si incepe si muntele , prima zi de dupa prima noapte dormita in cort , noapte in care a inghetat cu brio ce era prin jur. In prima zi cum bine spune Sab am mers pe Schnals Tal. Christel ne-a anuntat de cu seara sa nu ne asteptam la peisajele din alta lume pentru ca nu e chiar asa , se face turism de masa si lumea vine mai mult datorita reclamei. Asa ca ma asteptam la o mizerie ca la Balea. N-a fost sa fie. Lume multa  din seria kokalarii lor sunt mai buni decat ai nostri. Valea e superba pana sus desi intr-adevar in partea alpina vuieste de camioane si excavatoare pentru ca acum ultima parcare e la 2000m iar ei vor sa traga soseaua pana la 3000m. Sa fie sanatosi cu planurile lor , noi am mers mai mult pe o brana pe versantul opus celui cu telecabina pana la ghetar.Pesaijul e frumos in special prin alternanta culorilor , orientarea sudica facand ca padurea de conifere sa urce  la peste 2200m in special zada care m-a imbracat de mai multe ori din cap pana-n picioare in portocaliu. Ce mi-a placut e ca  am urcat un munte de 3000m perfect uscat pe partea sudica fara fir de zapada iar odata ajuns in creasta situatia s-a schimbat total in fata nordica. Zapada, lacuri inghetate , varfuri inzapezite , ghetarii la ceva mai mare departare, partiile ceva mai aproape  si mai jos , perfect batute si intretinute.Doua lucruri mi-au ramas in minte din Schnals Tal.Primul episod :”3 baieti si multe limbi straine”. Eu, un poliglot prin definitie , ajuns la cabana Schone Aussicht, la bar am dat de un asiatic care vorbea numai italiana. Asa ca ne-am inteles de minune numai ca am asteptat cam mult dupa un ceai. Dar timpul…timpul eu nu l-am pierdut  ci  am ajutat un biet austriac/german care nu stia italiana ce vroia clatite dar nu prea se intelegea cu vorbitorul de italiana . Am incercat ! am tradus !  m-am simtit bine! (eu nu stiu italiana). Bucuros ma duc sa-i zic  lui Sab noua mea victorie in lupta cu limbile straine. Austriacu care nu stia decat germana era si el afara si ascultand povestea mea a concluzionat  cum nu se putea mai bine intr-o romana de nota 10: „Sau mai bine intrebam in romana! ”

A doua vale , Martell Tal , in a doua zi cu soare  a fost ceva total diferit. Fara excavatoare la 2900 m , fara fire si telecabine, doar o vale imensa in latime pe care daca o urmezi constincios ajungi la piciorele ghetarilor Cevedale mai aproape si Ortler un mai departe.E o zona de parc de national foarte misto intretinute , in sensul ca nu se vede mai deloc mana omului intreprinzator .Am urcat ceva mai putin decat cu o zi in urma dar stand numai cu ochii pe sus pentru ca spectacolul era unul nemaipomenit.Ghetari in stanga , si inante si in urma. Treceam pe langa ei fara mila si ne uitam la urmatorul din raza vizuala ce ni se  parea mai frumos. Si asta pana la vreo 3000m unde am ramas un pic pe ganduri langa o creasta superba ce incepea chiar de langa noi uitandu-ne spre Ortler….frumos, frumos tare.