calatorie cu nebunie

imagini memorate printre oameni,pietre, lacuri, paduri,caramizi.imagini patate de mancare ,de muzica, de povesti


4 comentarii

braul de mijloc , intrand pe la refugiul ascuns si iesind prin anghelide

Sab:

Traseul: Plaiul Foii- malul galben-refugiul sperantelor- scara de fier -braul de mijloc-traseul Anghelide

Echipa s-a format spontan as putea spune, in urma postului de pe FB al lui Matei in care intreba daca merge cineva la munte in Crai. Gump care pandea de mult o asemenea ocazie s-a aratat imediat interesat. Matei se intalnea cu inca 5 prieteni in Plaiul Foii. Galdon anuntase de mult ca merge pe munte cu noi. Eu am aflat ultima!

Am pornit la drum sambata dupa-masa, cand  am reusit cu greu sa ne revenim dupa petrecerea de vineri seara-noaptea. Ajunsi in Plaiul Foii, facem cunostiinta cu noii prieteni de drum si cu frigul de acolo. Ne strangem toti in jurul focului si incercam sa ne incalzim cum putem. Eu ma gandeam numai la cat urmeaza sa tremur in cort. Pana la urma supravietuim cu brio noptii,  si ne trezim cu totii gata de drum. Intre timp se schimbase ora, fapt ce ne deruteaza pe toti. Se ridica intrebarea: Cat este ceasul? ora noua? Vine si raspunsul: Ora opt dupa ora noua! Deci e opt? Da, ora noua!

Pana la urma nu mai conteaza, important era sa plecam si sa incercam sa gasim intrarea in traseu, ceea ce era ,din cate am inteles, destul de greu. Facem initial o incercare pe o poteca ce ajunge sa se piarda, ne intoarcem si avem norocul sa gasim o casa cu o femeie draguta care ne indruma corect catre refugiul ascuns. Eu eram foarte emotionata sa descopar aceasta parte a Craiului care mi-a fost ascunsa pana acum. Ma mai gandeam si daca ma voi ridica la inaltimea colegilor mei de echipa, si speram sa nu ii tin in loc. Am ajuns la Malul Galben, de unde am inceput urcarea spre refugiul Sperantelor. Am urmat poteca pana cand am ajuns la un punct de belvedere, de unde nu se mai putea continua. Noi am profitat de ocazie ca sa facem o pauza de masa, in timp ce Matei a dat o tura in jur pentru a gasi traseul. Ne-am intors un pic si am gasit si poteca corecta. Ajungem la refugiul Sperantelor unde nu zabovim mult. Era deja ora 2 si pierdusem destul timp. Continuam drumul intrand pe Braul de mijloc si ajungem sa vedem Padina  lui Calinet si sa coboram Scara de fier. Aici incepe sa ma incerce o oboseala de care am scapat destul de rapid cantand in gand cantece de munte. Vaile pe care le traversam si peretii de stanca ma coplesesc si nu reusesc sa gasesc o modalitate sa merg uitandu-ma numai in sus. Luciana ne tot ameninta ca mai e putin si ajungem la Termopile, asa ca toti eram alerti si intrebam obsesiv daca am ajuns sau nu. Pana la urma dam de intersectia cu Valea Podurilor, marcata pe o stanca “VP”. Acolo era si Termopile. Pornim mai departe cu un sentiment de multumire. Urmeaza zona la placi, si apoi traseul lui Anghelide. Coboram un grohotis al naibii de enervant. La un moment dat vad 2 bolovani care se rostogolesc spre mine, si astept sa vad cam care e directia in care o vor lua. Aleg totusi sa fac un pas spre lateral si sa ma lipesc de stanca. Gump s-a ferit si el si am grabit pasul pentru a scapa de zona respectiva. Nu trece mult si dam de intrarea in Canionul Negru. Sunt foarte incantata sa ajung acolo mai ales ca il vazusem in poze si mi se parea extrem de frumos. Normal ca nu am fost dezamagita. Parea ca e un loc special facut de munte pentru a  permite trecerea unui singur om. Incepe sa se insereze, desi era numai ora 6. Cand iesim din canion isi fac aparitia primele stele. Desi a trebuit sa continuam traseul pe intuneric, si eram destul de obosita,  am putut  sa ma bucur privelistea acelui cer atat de senin incat cu greu reuseai sa gasesti o parte fara stele. Luciana ne-a dovedit ca stie drumul “cu ochii inchisi” si mare noroc am avut cu ea!  Am cunoscut niste oameni foarte frumosi, fapt pentru care ii sunt recunoscatoare lui Gump pentru inspiratia de a raspunde invitatiei lui Matei.

Azi stau si rememorez in timp ce scriu toate peisajele pe care le-am vazut ieri si parca inca sunt  acolo bucurandu-ma si nevrand sa ma mai intorc aici in oras.

Gump. Am raspuns la invitatia catre univers a fratelui Matei, si-am plecat sambata seara in plaiul foii.Si bine am facut . Ce-a urmat a fost cea mai misto si mai concentrata tura de anul asta spectaculoasa la fiecare pas aproape. Perspective  cosmice si lucrari de sculptura a timpului si-a ploilor in peretii abrupti ai pietrei craiului ce mie mi-au adus aminte de piesele lui Rodin.

O alta surpriza placuta a fost gasca lui Matei, eu cu Sab si cu Galdon ne-am inteles foarte bine la traseu cu ei .Nu mai mersesem in 10 oameni din liceu cred.Si nu ca n-a fost rau de data asta ,ba chiar a fost foarte frumos.

Duminica dimineata  , dupa ce-am primit colindatorii(Matei vroia sa-i deschidem usa cortului) la 7 dupa ora noua,am facut o mica incursiune pe v.ursilor unde am cautat  aiurea  traseul spre refugiul ascuns. Ocol suficient cat sa ne destindem si radem cu pofta  cand dupa ce am agatat o femeie care lua apa din rau iar  ea  ne-a dat informatiile corecte si ne-a calauzit prin curtea ei, i-am rupt si-o barna la gard(adevaru e ca era cam putred).Usor si cu chef am ajuns la Malul Galben unde am refuzat hornu nisipos si am urcat direct . Alt moment scurt de ocol la o belvedere numai buna cat sa punem lucrurile la punct si cu foamea ca ulterior sa gasim valcelul ce trebuia urcat. Prieteni, noi nu ne-am bazat pentru orientare decat pe o harta generala a pietrei craiului si pe o descriere vaga a traseului. In problema orientarii si-au aplecat serios atentia Matei , Luciana si Marian care mai fusesera si/sau stiau cateva repere clare . Cu ajutorul lor am ajuns si la refugiul ascuns , si la celebra scara de fier si la mult celebra Padina a lui Calinet, ne-am bucurat privirea si la trecerea pe sub peretii imensi cu formatiuni abrupte , imperioase si pline de creneluri.Intr-un moment numai bun al zilei adica inainte cu mult sa se intunece am ajuns intr-un amfiteatru imens …armonie, radicalitate, forme finisate realist. Misto , foarte misto amfiteatrul prin care traseul trece chiar pe la baza. Intre chestiile misto sunt si cateva grohotisuri semnificative si neprietenoase. Un pic inante de Anghelide am urcat  pe langa o fisura foarte frumoasa ce e taiata intr-un perete intreg . Iar Anghelide incepand cu hornul negru…e mai mult decat fermecator. M-a uimit cat de stramt e si ce frumos se vede de sus crapat intre cei dei pereti imensi. E plin de frumusete de la inceput pana iesi din el. Am vazut multe foto cu el dar pe viu si de sus transmite mult mai mult. Finalul zilei ad-literam a fost un pic dupa degetul lui Anghelide , dupa care am aprins si frontalele si ne-am cautat usor drumul prin grohotis si prin padure pana la mult dorita ciorba de fasole pe care am ajuns s-o mancam abia in Sinaia. Finalul n-a fost lipsit de emotii de toamna si de seara, cate o julitura, cate o taietura, cate o eschiva la o piatra .  Galdon si-a pus cu succes umaru la loc dupa ce a iesit de la locul lui la o alunecare..noroc cu experienta.

O iesire de duminica intr-un Crai spectaculos ca de fiecare data cu un cer senin si -o echipa  frumoasa:Eu cu Sab  ,Galdon, Matei, Luciana, Marian,Cristina,Craita,Dexter.

Mai multe poze si mai misto:http://www.mateilaudoniu.ro/?p=894

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri