calatorie cu nebunie

imagini memorate printre oameni,pietre, lacuri, paduri,caramizi.imagini patate de mancare ,de muzica, de povesti


6 comentarii

Comana de duminica

Gump.  Daca in urma cu o saptmana  raspunsesem invitatiei ” fratelui Matei” si -a fost foarte misto in Crai, duminica asta n-am avut cum sa refuz invitatia nepotului Matei asa ca am spus NU muntelui si-am atacat padurea Comana . Am plecat in traseele cicloturistice din fata casei comana cu Matei , Sido si Sab. Padurea e imensa si are si multi , foarte multi arbori in ea. Pe langa arbori are foarte multe drumuri si poteci mai late , mai inguste, mai inclinate , mai neumblate pentru toate gusturile. Eh si ne-am dat .Spre suprinderea mea desi Matei nu avut cum sa urce pe bicla aproape nici o panta fiindca nu-i mai mergea deraiorul decat pe pinionul cel mai mic , lantul ii cadea la juma de ora iar oboseala ii cerea pauza la 10 min, am umblat prin padurea plina de mister de la ora 11 pana la 16. 4-5h pentru un copil de 7 ani chiar si cu pauze sunt ok, m-a convins ca ma pot baza pe el si la alte iesiri.

Aceasta scurta descriere de mai sus poate nu v-a convins despre posibilitatile parcului Comana. Eu le-am inteles , si la inceput am urmat in principal 2 marcaje : cruce rosie si cruce albastra pana unde ne-a placut si am putut.Fetele isi doreau sa vada Delta Neajlovului, a 2-a din tara, eu insa nu prea aveam dispozitie de mers prin balti si mlastini asa ca ne-am rezumat sa o vedem un pic din departare.Asa ca dupa ce am luat-o pe unde i-a placut lui Matei si lu Sido , Matei s-a dat peste cap cu bicicleta si ne-am uitat la un rau frumos acoperit de toamna prin padure am hotarat sa ne intoarcem. Insa am hotarat eu sa nu ne plictisim si sa alegem alt traseu de intoarcere .Asa ca la un moment dat am  lasat balta si marcajele si-a fost superb.Cliseic dar aproape ireal covoare in diverse straturi si culori, craci trosnind sub rotile strunite atent  , senzatia  de izolare  si de un pic de nesiguranta cat sa simti libertatea unei poteci unde doar cerul te mai vede. Cand echipa era un pic derutata am gasit un sant pe unde ne-am retras din mister si-am iesit intr-o pepiniera frumoasa taiata de un drumeag idilic.

Asta a fost Comana unde as vrea sa mai descopar si alte drumuri primavara viitoare,neaparat.

mai jos raul ce ne-a taiat calea si ne-am intors:)

Reclame