calatorie cu nebunie

imagini memorate printre oameni,pietre, lacuri, paduri,caramizi.imagini patate de mancare ,de muzica, de povesti


2 comentarii

Totul e bine cand ai prieteni la tine

De cand suntem aici am dat anunt ca asteptam vizite. Pana acum si-au facut aparitia spontan intr-o marti Cris si Dexter. Desi primele zile din motiv de munca au fost lasati sa umble singuri pe unde au vazut cu ochii (in prima zi au umblat in jurul casei crezand ca au pierdut-o pe Uma, cand de fapt ea statea comod ascunsa si razand de ei probabil). A fost ca in vremurile bune, cu bere seara si muzica, stand pe balconul din caminul nostru aflat chiar langa spital. Singura diferenta e ca in vremurile bune nu ma lua somnul la 11 .

In zilele libere am colindat impreuna prin jurul si in centrul Lindaului. Am mers pe jos de-a lungul lacului facand tot felul de opriri in locuri in care ni se parea ca ceva e interesant. Spre exemplu am stat o ora langa o balta in centrul careia erau niste nuferi. Cris vroia neaparat sa vada un nufar de aproape asa ca a inceput o adevarata confruntare de tehnica, echilibristica, idei inovative si cautare de crengi suficient de lungi cu care sa apucam un nufar. Dupa lungi chinuri Dexter a iesit victorios cu nufarul in mana, dupa ce intrase deja pana la genunchi in baltoaca. Avem dovezi fotografice.

Apoi am gasit o poiana linistita cu cativa copaci unde am atarnat Slacklineul si eu am incercat pentru prima oara sa fac cativa pasi pe el. Gump care era deja maestru ne-a aratat tuturor cum se face.

Seara s-a incheiat cu o oprire la o berarie unde am insistat ca prietenii nostrii sa guste din specialitatea nemteasca numita Weißwurst.

Urmatoarea zi am dedicat-o cataratului. Stiam de la un coleg de-al lui gump care sta in Oberstdorf ca acolo e un perete dragut cu trasee simple dar frumoase. Noroc ca Dexter si Cristina venisera cu tot echipamentul, noi neavand inca coarda si bucle. Dupa ceva timp a venit si colegul lui Gump, Tim un american super de treaba care probabil va mai aparea in povestile noastre.

A fost o super zi de catarat in care am reusit sa simtim din nou gustul pe care il pierdusem deja de un an de zile.

La plecare am facut o pauza de o bere langa un lac pe langa care trecea drumul nostru.Asa am terminat o zi perfecta in care mi-au zburat gandurile negre si m-am incarcat cu baterii noi.


5 comentarii

Lindau, my new Home!

Sab:
Noi, si implicit blogul, ne-am mutat in Lindau (Germania). O fi bine, o fi rau? Inca nu stim, incercam sa ne adaptam la noua viata de aici si sa descoperim zona. Fiind ocupati cu aranjatul nu am apucat sa ne plimbam foarte mult, nu am ratat insa o zi de ski in Austria intr-o statiune numita Andelsbuch, pe care am ales-o pentru ca era mai ieftina si mai aproape.
A fost nemaipomenita senzatia sa ne trezim duminica, sa bem cafeaua si sa luam linistiti micul dejun, apoi sa ne aruncam placile pe bancheta din spate a matizului si sa pornim agale spre partie. In 20 min eram parcati. Ne simteam ca in vacanta, si nu incetam sa comparam cu drumul pe care il faceam in romania pana la sinaia, sau busteni.
Partiile mici si usoare, dar entuziasmul nostru a fost suficient pentru a ne simti bine. Ne-am facut si un prieten in lucratorul de la tele-ski cu care ne-am conversat desi nu intelegeam nimic din ce zice din cauza dialectului pe care il folosea. Cert e ca de fiecare data cand am urcat apoi cu teleskiul aveam cu cine ne saluta! 🙂
Abea ateptam sa mai exploram zona!
Uma, pisica noastra care a venit cu noi din romania, s-a adaptat imediat la noua ei casa.

Am urcat cu un telescaun care imi amintea de acela vechi din predeal. Totusi mergea mai repede, si erai invelit cu o paturica dupa ce te asezai in el.

Zapada, soare, peisaj muntos…in mediul nostru.

Era asa putina lume ca ne simteam ca si cum am fi pe offpiste.

Partiile nu le-am pozat ca ne inghetau mainile, dar o poza cu noi nu am scapat!