calatorie cu nebunie

imagini memorate printre oameni,pietre, lacuri, paduri,caramizi.imagini patate de mancare ,de muzica, de povesti


Un comentariu

Oberstdorf, acolo e de trait

Asa mult ne-a placut in Oberstdorf ca weekendul urmator ne-am urcat in masina si i-am mai facut o vizita lui Tim. Am ajuns lejer pe la 12 acolo, luandu-ne timp inainte sa bem cafeaua in liniste si sa lenevim ca de sambata dimineata. Acolo ne-a intampinal Tim care a fost bucuros sa ne faca un tur al casei lui si al orasului si sa ne invite sa stam si peste noapte la el. De ce nu?

Orasul dupa spusele lui Gump e prea batranesc. Pentru mine a fost perfect. Numai case frumoase, multe posibilitati de trasee de catarat, de trekking sau bicla, Tim isi lua laptele si carnea direct de la tarani, toata lumea se cunostea, si centrul desi mic, era plin de turisti si de viata. Dar ce m-a cucerit definitiv a fost ideea de a ma trezi in fiecare zi cu privelistea muntilor in jur. Asta mi-am dorit toata viata, primul lucru pe care il vad pe fereastra cand ma trezesc sa fie un munte.

Asa ca sambata ne-am catarat:

Am punctat si primul meu traseu cap. Nu a fost mare lucru, dar pentru mine a fost extraordinar!

Seara ne-am retras la o bere in curtea lui Tim, stand intinsi pe iarba si povestind. Tim ne-a aratat pozele lui din excursiile in Alaska si am ramas cu gura cascata.

Duminica a inceput urat, cu ploaie torentiala, si eram aproape hotarati sa plecam spre casa. Pana am terminat cu micul dejun am vazut ca incepe sa se lumineze asa ca am hotarat sa dam inca o sansa acelei zile.

Am pornit la un scurt traseu condusi de Tim care ne descria foarte frumos toate varfurile din jur. Incet incet a inceput sa se arate soarele total, si sa fie (cum spune Marius) „o vreme de manual! „. Am parcurs un drum asfaltat de cativa km pana  la o cabana de unde pornea traseul nostru. Urmarind poza de mai jos traseul mergea prin dreapta cascadei si iesea apoi undeva in stanga ei , in dreptul unui lac superb de unde si izvora acel rau.

Tim fascinat de un sarpe:

Tim, it seams like you made it out allright this time!  Better not force your luck! 🙂

In poza de jos se vede cabana pe care am lasa-o in spate si mai sus drumul pe care l-am parcurs pana la ea.

Din perspectiva mea insa , sus vazutul , Oberstdorf  are avantajul ca ofera foarte multe vai foarte apropiate intre ele (adica nu 10 km)fiecare lasandu-ti tot felul de posibilitati de a junge in creasta. O creasta superba , lunga , ce deschide imagini superbe catre varfuri de cca 2500m. adica destul de inalt cat sa te simti bine, dar in mare parte foarte accesibil. Cel mai placut lucru pentru mine insa a fost  ca m-am simtit liber sa aleg orice poteca vreau sa-mi fac orice traseu vreau.In multe masive alte asemanatoare ca frumusete de prin imprejurimi sau mai departate , turismul industrial iti ingradeste informatiile in jurul instalatiilor si carciumilor ce le poti gasi in cateva trasee incat daca vrei cu adevarat sa-ti faci un traseu ajungi sa pierzi  multe ore in plus cautand accesul in trasee. iar presiunea asta n-am simtit-o cand m-am uitat in Oberstdorf.

revenind la week-endul cu pricina ,m-am relaxat cum demult nu mai avusesem parte. catarat juma de zi sambata cu bere ascunsa in iarba din spatele pensiunilor dragute iar a 2-a zi un traseu ce poate fi descris in 3 etape :

1 pe drumul de legatura semi-forestier catre intrarea in traseu , tim bucuros ca a vazut un sarpe in drum l-a agitat cu un bat vreo 10 min incercand sa puna mana pe el sa-l studieze pe-ndelete…insa sarpele i-a intors doar replici agresive incercand sa-l muste stricandu-i oricarui pasionat tot chefu. Asa ca seara l-a cautat pe net pe serpisor si l-a gasit pe wikipedia la veninosi. Bravo Tim tine-o tot asa …esti cel mai bun. Si mai bun a fost un mos simpatic care se oprise si el la sarpe pe care l-am intrebat daca e veninos mos care ne-a raspuns foarte sigur pe el ca NU.

2 traseul pana la lacul (glaciar desigur:)) ) e foarte misto numai cu urcare abrupta vreo 2.5h si 800m dif. de nivel, poteca traversand 2 cascade superbe numa bune cat sa nu cari apa cu tine.ahh si sigur de altfel. Tim si-a semi camuflat bicicleta in niste boscheti uriasi(un ochi de cunoscator ar fi ginit-o din creasta,si-n 30 de min era la ea pe ocolite).

3.retragerea cu spatele la furtuna l-am facut in cel mai distractiv mod : pe roller. O trotineta cu roti de 20′ , cu care poti sa faci drifturi , sa sari , sa te rasucesti daca vrei …si cel mai important : sa nu te mai doara talpile ca dracu dupa 7 km de asfalt

PS            Telemeaua de Oaie (numai aceea grasa cu gust puternic  , untoasa, care se taie felie subtire si nu se sfarama)  incepe sa sparga granitele  gusturilor balcanice ,Tim fiind coplesit de experienta branzei telemea  cu rosii.

Lacul Seealpsee:


Coborarea de pe munte a capatat un alt farmec odata ce am descoperit aceste trotinete nemaipomenite care ne-au ajutat sa ajungem in timp record inapoi in Oberstdorf. Faptul ca ploua nu ne-a descurajat si nici impiedicat, ba chiar a facut experienta mai frumoasa! Gump a dat normal niste drifturi cum numai el stie sa faca.

Oberstdorful sau ce priveliste am putea avea dimineata la trezire:

Anunțuri


2 comentarii

Totul e bine cand ai prieteni la tine

De cand suntem aici am dat anunt ca asteptam vizite. Pana acum si-au facut aparitia spontan intr-o marti Cris si Dexter. Desi primele zile din motiv de munca au fost lasati sa umble singuri pe unde au vazut cu ochii (in prima zi au umblat in jurul casei crezand ca au pierdut-o pe Uma, cand de fapt ea statea comod ascunsa si razand de ei probabil). A fost ca in vremurile bune, cu bere seara si muzica, stand pe balconul din caminul nostru aflat chiar langa spital. Singura diferenta e ca in vremurile bune nu ma lua somnul la 11 .

In zilele libere am colindat impreuna prin jurul si in centrul Lindaului. Am mers pe jos de-a lungul lacului facand tot felul de opriri in locuri in care ni se parea ca ceva e interesant. Spre exemplu am stat o ora langa o balta in centrul careia erau niste nuferi. Cris vroia neaparat sa vada un nufar de aproape asa ca a inceput o adevarata confruntare de tehnica, echilibristica, idei inovative si cautare de crengi suficient de lungi cu care sa apucam un nufar. Dupa lungi chinuri Dexter a iesit victorios cu nufarul in mana, dupa ce intrase deja pana la genunchi in baltoaca. Avem dovezi fotografice.

Apoi am gasit o poiana linistita cu cativa copaci unde am atarnat Slacklineul si eu am incercat pentru prima oara sa fac cativa pasi pe el. Gump care era deja maestru ne-a aratat tuturor cum se face.

Seara s-a incheiat cu o oprire la o berarie unde am insistat ca prietenii nostrii sa guste din specialitatea nemteasca numita Weißwurst.

Urmatoarea zi am dedicat-o cataratului. Stiam de la un coleg de-al lui gump care sta in Oberstdorf ca acolo e un perete dragut cu trasee simple dar frumoase. Noroc ca Dexter si Cristina venisera cu tot echipamentul, noi neavand inca coarda si bucle. Dupa ceva timp a venit si colegul lui Gump, Tim un american super de treaba care probabil va mai aparea in povestile noastre.

A fost o super zi de catarat in care am reusit sa simtim din nou gustul pe care il pierdusem deja de un an de zile.

La plecare am facut o pauza de o bere langa un lac pe langa care trecea drumul nostru.Asa am terminat o zi perfecta in care mi-au zburat gandurile negre si m-am incarcat cu baterii noi.