calatorie cu nebunie

imagini memorate printre oameni,pietre, lacuri, paduri,caramizi.imagini patate de mancare ,de muzica, de povesti


Un comentariu

a 3-a oara in pirin!

Sab.

Bansko e deja un cliseu acum. Daca pana si Catavencu a ajuns acolo! Cand am fost noi acum 2 ani nu prea mersesera multi acolo. Am plecat un pic speriati de toate legendele despre “talhariile” bulgarilor. Din cauza asta nu a vrut nimeni sa vina cu noi. Ei bine ne-am intors intregi, cu rinichi cu tot dar plini de povesti interesante de spus la prieteni.

Anul trecut cand am fost a 2-a oara in Bansko am zis: gata! Am vazut tot ce imi poate oferi aceasta statiune, a fost frumos, mi-a placut, dar acum vreau altceva. Cel putin Austria scrie pe noi! Ca de obicei cand iti faci planuri mari, nu se indeplinesc, si iata-ne pentru a 3-a oara consecutiv in acelasi loc. Nu mi-a parut rau. Cu fiecare an am avut din ce in ce mai mult, si daca prima oara am stat intr-o pensiune micuta (dar destul de centrala)si doar cu un mic dejun amarit, anul asta ne-am rasfatat si noi la 3 stele. Cu piscina, cu sauna, si hamam si mancare din belsug! Daca prima oara mergeam pe jos pe toata lungimea strazii Pirin pana la gondola, anul asta am avut ski-bus. Daca prima oara am avut zapada sa ne punem si in cap, anul asta am avut gheata . Trebuia sa fie ceva. Dar nu mi-a parut rau. Am castigat experienta pe zapada inghetata si rapida, si vanatai in fund. Nu mai cazusem de mult, dar acum cred ca am compensat pentru toti anii astia.

Tomba era o provocare in fiecare zi, dar eu si Gump ne-am descurcat acolo mai bine poate decat pe partiile usoare. Era liber si aveai timp sa iti calculezi miscarile, plus ca eram mult mai prudenti.

Echipa a fost formata din: Gump, Sab,Irina,Mavro,Andrei si Laura. Ne-am combinat cu Irina si Mavro la un apartament, care a fost foarte primitor si calduros. Programul a fost stabilit instant si nu prea a suferit multe modificari. E de ajuns sa va povestesc o zi si le veti sti pe toate. Dimineata trezirea la 7.30, mic dejunul la 8.00 (concursul era care mananca mai mult ca sa ii ajunga pana la 7 seara), la 8.30 ne echipam si ne urcam in shuttle si deja la 9 faceam prima coborare. Ca si in anii trecuti, dimineata era perioada perfecta sa te dai. Putina lume, zapada acceptabila, proaspat asternuta de tunuri, si parca si fortele noastre erau proaspete. Dupa ce dadeam o tura pe partiile care apoi se aglomerau incet incet, ne retrageam pe Tomba. Irina si Mavro alternau skiul cu placa, iar in zilele in care ei erau cu placa ne puteam odihni un pic fiindca mergeau si ei mai incet. (desi Mavro nu as spune) Dar cand aveau skiurile era destul de greu sa tinem pasul cu ei. Asta ne-a ambitionat! Cu toate astea, pe la 3 mi se ducea cheful de gheata si aglomeratie si nu ma mai tineau picioarele sa incerc Tomba, asa ca incet incet ne pregateam de plecare. Urma piscina la hotel, care desi foarte mica, reusea sa ne relaxeze un pic. Nu se putea sa ratam sauna in care Gump si-a etalat talentele de ‘vraci’, si hamamul unde baietii se chinuiau sa seteze probabil cea mai mare cantitate de aburi pe care am inspirat-o vreodata. Nu rezistam in nici unul din cele 3 locuri mai mult de 5-10 minute, asa ca eram vazuti permanent alergand in sir indian, fie inghetati de la apa din piscina, fie transpirati de la sauna si hamam. Important e ca oamenii s-au prins rapid ca daca intram noi in una din acele camere, nu mai aveau nici o sansa la liniste, asa ca paraseau rapid locul. A rezistat cu noi numai o grecoaica pe care am gasit-o in sauna si care desi nu stia o boaba de engleza, a ras la toate glumele noastre! Interactiunea cu cei din hotel s-a oprit cam la atat, caci eram singurii romani de acolo ( din fericire) si singurii cu care ne mai ciocneam erau niste macedoneni grasi ( unul fiind chiar cel dupa care a fost desenat personajul Shrek), baieti de treaba de altfel, dar pur si simplu nu ne-am facut curajul sa intram in vorba cu ei. La 7 punct, si noi si macedonenii rupeam usa restaurantului. Am fost foarte multumiti de mancare si in fiecare seara puteai gasi ceva pe placul tau. Pentru seara aveam tot timpul planuri mari, si cu toate astea eu in fiecare seara am reusit sa ii pacalesc adormind pe canapea nu mai tarziu de ora 9. Mai pensionareste de atat nu am petrecut niciodata! Timpul a trecut foarte repede si pana sa mi se faca vanataile galbene am si ajuns acasa.

Concluzia mea este ca: gata! Am vazut tot ce imi poate oferi aceasta statiune, a fost frumos, mi-a placut, dar acum vreau altceva. Cel putin Austria scrie pe noi!

Gump.A 3-a oara in Bansko a fost cu zapada lor. Inca nu m-am decis daca a fost noroc sau ghinion insa zapada naturala lipsea din realitate si se ascundea in amintiri.Primele zile au fost  pline de sentimente contrare semanand cu inceputul unei emisiuni de stiri ;bilantul partiilor deschise era de 9 ,acoperite in intregime de tunuri pentru zapada, le stiam pe toate, ne placeau doar 2-3 insa nu prea aveam chef sa alunecam direct pe tomba  (partie neagra )avand in vedere ca anii trecuti am intrat o data sau de doua ori , fiind grea pentru nivelul de atunci.Si mai mult dintr-o superstitie cum sa nu-mi rup oasele din prima zi, abia in a doua am simtit ca sunt pe partii. Am cautat viteza si controlul , rezultatul fiind mult vant invadandu-mi narile plecate dupa adrenalina . Sa nu intelegeti gresit, am mai fost pe partii batute perfect insa cu zapada multa. Acum erau piste cu baza puternica de zapada tare si foarte rapida a carei oferta era clara : ori te dai in forta si concentrat ori vai de fundu tau. Am acceptat ambele variante , doua zile cat m-au tinut picioarele am gasit adrenalina virajelor in viteza iar doua zile cat am vrut sa fiu relaxat m-a durut pana si  mintea de cate ori am dat cu fundul de zapada inghetata incercand sa valsez usor luand linia lui Sab cea gratioasa .

S-a intamplat ca a 3-a oara am avut cele mai misto conditii de cazare la Orbilux cu o zona super buna de relaxare , baia turceasca in combinatie cu 3 lungimi de brate intr-un bazin cat un iaz facand minuni a 2-a zi pe partie.De fapt am avut o revelatie la Bansko:  exista alternativa la echinacea : Piscina +Hamam.

Atmosfera pe care am intalnit-o in bansko ,orasul ce da si numele domeniului schiabil de la  poalele Pirinului  , e una de sarbatoare in fiecare zi ,  cu zambete si fete albicioase  de britanici , cu rasete lungi si zgomotoase de balcanici (romani si  macedoneni in principal anul asta), cu frunti incretite si cuvinte puternice de rusi dominata de calmul si amabilitatea volatila a bulgarilor. Atentia mi-a fost de multe ori furata pe strada de catre PR-ul carciumilor , acei oameni care se zbateau insistent sa te atraga in restaurantul sau pub-ul lor , pentru ca te ocheau de la distanta , te ascultau si nu de multe ori au inceput in cuvinte simple sa-mi prezinte in romana ce gasesc de mancare si ce reduceri  pot avea.Mi s-a parut o dovada de orientare nemaipomenita catre client.Bansko are specific , e un lucru de necontestat , si are o atmosfera placut balcanica cu influentele tumultului britanic.La fel ca un produs gasit intr-unul din magazinele de dulciuri autohtone, o combinatie de vis plina de nuga moale si  glazurata cu miez de nuca . Si da , nu m-am abtinut si-am luat-o pe Sab la o plimbare prin piata al carei rezultat a fost insa doar un kil de mandarine de 2 lei mici si delicioase . Asta dupa ce colindasem vreo doua ore magazine si strazi, pentru niste papuci de casa  , papuci made in Romania de 4lev sau 8 lei ce ne asteptau in cel mai cooperatist butic poate din intreg oraselul  cu arhitectura lui opusa socialismului . Senzatia din piata i-o dedic batranului si mai nou sanatosului  Punky ,   m-am simtit nemaipomenit ,  printe oameni ,printre oferte , printre multe fructe  si  produse din miere  insa nu era sufocant deloc iar comerciantii nu aveau nici o zvacnire de insistenta .

Printre alte povesti si episoade din aceasta calatorie merita amintite doua. Primul episod e cu macedonenii nostri din hotel, acesti oameni m-au facut sa-i privesc altfel pe fratii, verii, nepotii Becali. Erau un grup de vreo 12-15 pers intre 2 si 70 de ani cred. La masa era o pozitionare clara: Barbatii mancau la o masa iar femeile hraneau Copii. Din cand in cand Barbatii isi mai vizitau odraslele , le mangaiau, radeau un pic la ele si mandrii se intorceau la masa lor.I-am zarit doar pe Barbati si la piscina, nu in piscina pentru ca nu intrau in apa , stateau doar pe sezlong beau o bere si palavrageau. Cam asta era felul lor pur si simplu , dealtfel foarte simpatici ne zambeam intr-una.

A doua amintire marcanta a fost un episod cu Sab pe skiuri in care am ras cu lacrimi. Eram cu gura pana la urechi cand Sab a incercat vechi si celebru sport , nobil si elegant, si-n acelasi timp cu lacrimi in ochi , frematand la fiecare cadere in lateral si gandindu-ma doar la ligamente rupte sau la „policele skiorului”.Chiar mi-a fost frica , vazand-o in pozitia incepatorului , adica aia de scremut, incercand plina de gratie  sa faca un viraj. Culmea e ca i-au iesit , pot spune ca am vazut-o reusind sa faca 2 viraje legate.Bravo Sab sunt tare mandru poate dupa ce inveti tu , sa fii instructorul meu asa cum ai fost si la placa , si vom alterna si noi zilele de  ski cu snowboard.

.

se poate vedea mai jos cata zapada era prin padure la 1800m , partea buna  e ca macar era partii .

mai jos mavro bucurandu-se de viata

si tot asa…

 

 

in poza de mai jos prima zi de ski pentru Sab,promit mai multe foto pe aceasta tema

si ne-a mancat in fund sa mergem si la statia de telescaun de la todorka pe sub telescaunul nou care nu mergea

un horn din todorka la care in nici un an nu i-am vazut peretii , extraordinar de putina zapada, insa i-am pus gand rau , cine stie peste ani….

unele poze sunt de la irina si mavro pe care-i gasiti aici


Reclame


2 comentarii

White Sunday

Sab.

Dupa o zi de sambata ploioasa si urata( in care matizul s-a razbunat pe noi si nu a mai vrut sa porneasca, iar eu m-am razbunat pe Gump), in timp ce eram la snowshow, suntem invaluiti de vestile despre zapada care se asternea la munte. La inceput neincrezatori, apoi din ce in ce mai entuziasmati am hotarat cu Marius sa dam o fuga pana la munte duminica. Nu stiam unde si cum, mergeam in cautarea powderului cu care ne-a amenintat Radu. Si plecam!
Echipa de cautatori e formata din Gumpus, Sab, Mariusica si Dragos ( care vroia sa faca o vale mai degraba decat sa schieze).
Pe drum sunam la telecabina din Sinaia, si lucratoarea de acolo ne anunta „pe cuvantul ei” ca nu e zapada. Auzim insa zvonul ca in Predeal e cel mai mare strat. Calc peste hotararea mea de a nu mai pune snowboardul in Predeal si mergem acolo. Surpriza placuta! Powderul cat casa, loc de parcare(gratis), lume putina, si-a pornit si telescaunul. Daca nu era 16 lei urcarea puteam spune ca e perfect. Dar a meritat! Pe bune ca a meritat! Sentimentul alunecarii pentru prima oara pe anul asta m-a facut sa uit de toate grijile si sa ma bucur pur si simplu de ceva atat de simplu, de curat si de alb. De 3 ori m-am bucurat ca atat ne-au tinut buzunarele sa urcam.
Nu ne-am grabit, am savurat la maxim fiecare viraj. Marius era suparat pe schiurile lui dar sunt sigura ca pana la urma s-a bucurat si el la fel ca noi. Asa de mult incat ne-a si parasit la un moment dat pentru o tura mica pana la cabana Garbova pe Clabucetul Taurului.
Ziua s-a incheiat poetic in momentul in care la intrarea noastra in Bucuresti domnul Primar a aprins luminitele colorate in semn de apreciere pentru intoarcerea unor eroi care si-au implinit cu succes cautarea.

Gump.

O poveste care incepe de unde se putea mai bine :din copilarie. Atunci mai ningea intr-o zi si-o noapte juma de metru fara sa se topeasca.Si povestea continua cu ziua de sambata   la snow show unde printre multi oameni pasionati se murmurau nume de statiuni si straturi de zapada. Printre mesajele hotaratoare a fost si cel al lui Radu care inante sa plecam  de la expozitie  , vorbind la telefon ne schita cu mana in aer ca e deja  juma de metru de zapada cazuta proaspat.Eh si din Sinaia cum era in planul initial s-a facut pe drum  Predeal, iar din echipa noastra : eu cu Sab, Marius si Dragos , pe Dragos l-am lasat la intrarea in poteca catre cerb si ne-am transformat pe partie in eu, Sab, Marius,Malutzu si Catalin.Numai virusati de nadejde.NU ma intorc sa-mi exprim si dorinta nebuna de a pleca la trekking cu Dragos va spun doar ca  v.ALba si Costila aratau demential, cat am stat in drum sa-si ia Dragos echipamentu aproape ca am respirat mai putin de emotie.

Prieteni ! Am vazut Predealul asa cum nu stiu daca am sa-l mai prind vreodata: duminica pe la ora 10 vreo eram vreo 20 de persoane la telescaunul care a a pornit abia pe la 10 jumate.Si tot atatia am fost cam toata ziua pe partiile devenite peste zi si peste noapte loc de joaca si de freeride.Duminica Predeal  nu a mai insemnat inghesuiala , nesimtire,pietre,ciuda si s-a transfosrmat pentru o zi in Libertate,Bucurie,Placere, Linii frumoase, Cazaturi Fara Dureri si Voie buna …Pana la urma tot natura ne-a facut fericiti pe toti si ne-a oferit o zi cu un POWDER grav de tot .

PS. Daca lipsesc din poze ramaneti relaxati si cu ochii mari , am cateva foarte misto si ramane ca ele sa fie descoperite in cardul din camera foto a lui Mariusica , camera ce se odihneste in pulvarul de pe Clabucet.

o frantura de Bucegi inghetat ….asa ca sa va faca pofta , vaile sunt special ascunse

iar mai jos urmeaza: Maluztu

Catalin

Marius si poate poza in care as fi putut sa apar…:)

Rider Mariusica a prins o zi mare in pulvar

Sab


ehh si-a venit si lumina si vremea sa facem cate-o poza

Sab  a avut in doua randuri coborari superbe, mai jos cateva imagini dintr-un run frumos:

Echipa virusatilor

Pe data viitoare!



4 comentarii

ciucasul si powder-ul


Am ajuns s-o fac si pe asta!S-o las pe Sab in garda la municipal iar eu sa umblu prin muntii nostrii sa caut zapada promisa.

Povestea incepe de luni cand Marius ma ademeneste la o prima iesire ski/snowboard offpiste.Intre timp ajunsese ca vineri  sa-mi propuna o dezmortire  rezonabila cu bicicleta insa nici unul din noi nu ne mai luam gandul de la cateva viraje .Si  pentru ca  semnele erau clare, aveam febra zapezii,  ne-am anturat duminica dimineata  cu Matei si Georgiana. Ce-a rezultat din aceasta intalnire   a fost o echipa de vanatori de zapada .Cum de la cabana muntele rosu , zapada se zarea firav printre firele de iarba puternice , nu ne-am grabit la omleta plina de 6-7 rondele de cabanos stiind ca sa gasim ceva pe care sa ne alunecam  va fi mai mult un test psihic. Noroc ca vorbeam aceeasi limba. Atentie insa: la cabana din Ciucas nu au bere Ciucas, pe Marius la nemultumit total aceasta descoperire.Expresiile zilei s-au cam invartit in jurulcuvintelor powder ,rece,iarna,gheata si nicidecum la radacini, pietre ,iarba ,crengi. Asa ca   la ora pranzului eram precum cautatorii de apa din desert care dupa zile intregi de cautari intra intr-un fel de transa si-n mintea lor suna doar : trebuie sa fie undeva.Am mai ascultat de cateva ori teoria ca zapada nu e pe unde mergem fiindca o ia vantu si-o baga in vai. Cand era aproape  sa se duca energia din ultimele bucatele de cabanos vine si surpriza zilei. Ne lasa Matei masca  la intrarea in ” Vacelul lui Horatiu” cu mesajul veniti ca e fresh powder .Ce-a urmat , he he , a urmat un dezmat : linii pline de flow, strigate de bucurie prin  virajele  nebune  ale valcelui, dropuri de pe brazi ce blocau trecerea , freeride spirit si multe alte placeri vinovate. N-a fost zapada ok pana jos de tot  sa nu distrugem echipamentul ales  ,insa si retragerea din vale a avut farmecul ei. Demult nu mai simtisem zapada sa scartaie sub picioare prin jgeaburi mici si relaxate ,radacini ,bolovani si ce mai era pe dedesubt. Insa n-a tinut mult ca am iesit in forestieru ce duce la Cab Ciucas , forestier care era la fel ca drumu de vara din sinaia in zilele cu zapada . Adica alta portiune unde i-am dat full power .Am mai  stat la glume pe poteca spre muntele rosu si dupa ultimul urcus am incheiat apoteotic ziua pe placa zburdand in viraje pana la cabana. De revenit o un lucru sigur pe care o sa-l facem fiindca tot valcelul arata demential , accesul se face usor iar retragerea e foarte frumoasa.Asa ca ii multumesc lui Marius ca s-a tinut de mine cu ideea de a aluneca in week-end si lui Matei pentru Valcel lui Horatiu si entertainment.

Finalul zilei si intoarcerea catre casa a fost voioasa si ingandurata de minunatul powder gasit in Ciucas si de dedicatia lui Matei : Anotimuri , Vali Sterian.

In incheiere va doresc si voua acelasi lucru : Numai Pulvar.

Mai sus : Marius si Georgiana cam indoiti si Matei care se pregatea  de un test.

Ciucasul incaruntit. Si mai jos Matei care bucuros astepta sa ne traga in poza.

Si mai jos replica Ciucasului la drumu de vara.

Imi era un dor de poteci albe….

Si cateva poze marca Matei Laudoniu

Hehe ii eram dator de la Balea lui Marius :  Rider Mariusica la final.


Mai  frumoase si mai graitoare fotografii gasiti la Matei si la Marius .